Vrei să ieși la pensie? Află ce opțiuni ai!

Bărbații ies la pensie la 65 de ani, în timp ce femeile la 63 de ani. Nu toți românii reușesc să muncească până la această vârstă, astfel că încearcă să se se pensioneze pe alte căi. Iată care sunt variantele!

În sistemul propriu de asigurări sociale se acordă următoarele categorii de pensii: pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată, pensia anticipată parţială, pensia de invaliditate și pensia de urmaş. Hai să le luăm pe fiecare în parte și să vedem ce presupun.

Pensia pentru limită de vârstă

Se acordă asiguraţilor care îndeplinesc cumulativ la data pensionării condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate.

Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, iar cel complet de 35 de ani.

Asiguraţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă îşi pot continua activitatea cu acordul angajatorului.

Asiguraţii aflaţi în funcţia de pastor şi care şi-au desfăşurat activitatea ca pastori şi au realizat un stagiu de cotizare în cult de cel puţin 20 de ani şi o vechime totală în muncă de 30 de ani, pot beneficia, la cerere, de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 60 de ani.

Aceștia pot beneficia, la cerere, de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 13 ani.

Pensia anticipată

Pensia anticipată se cuvine cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare cu cel puţin 8 ani mai mare decât stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010.

Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte în aceleaşi condiţii cu cel al pensiei pentru limită de vârstă. Reducerea vârstei nu poate fi cumulată cu nici o altă reducere.

La împlinirea condiţiilor pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă din oficiu în pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plăţii pensiei anticipate.

Pensia anticipată parțială

Pensia anticipată parţială se cuvine cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare precum şi persoanelor care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 8 ani.

Cuantumul ei se stabileşte din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă prin diminuarea acestuia cu 0,75% pentru fiecare lună de anticipare până la îndeplinirea condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă.

La data îndeplinirii condiţiilor pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă pensia anticipată parţială se transformă în pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin eliminarea diminuărilor prevăzute la Art. 65 al (4) din Legea nr.263/2010, şi prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plăţii pensiei anticipate parţiale.

Trecerea la pensia pentru limită de vârstă se face din oficiu.

Pensia de invaliditate

Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care au rămas total sau parțial fără capacitate de muncă din cauza accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, neoplaziilor, bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.

În raport cu gradul de reducere a capacităţii de muncă invaliditatea este:

– de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de autoîngrijire;

– de gradul II caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu păstrarea capacităţii de autoîngrijire;

– de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională corespunzătoare a cel puţin jumătate din timpul normal de muncă.

Criterii pentru invaliditate

Criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate, sunt cele aplicate în sistemul public de pensii şi asigurări sociale.

Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă, în termen de 45 zile de la data înregistrării cererii însoţită de documentaţia necesară.

Acesta activează pe lângă casele teritoriale de pensii.

Împotriva deciziei se poate face contestaţie.

Decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate necontestată în termen este definitivă.

Asiguraţii care şi-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obişnuite sau unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate dacă îndeplinesc stagiul de cotizaţie necesar în raport cu vârsta conform prevederilor Legii nr. 263/2010.

Beneficiază de pensie de invaliditate şi asiguraţii care până la data ivirii invalidităţii au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar prevăzut prin dispoziţiile Legii nr. 263/2010.

Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia medicală asupra capacităţii de muncă, decizie emisă în urma revizuirii.

Nu mai sunt supuşi revizuirii medicale pensionari de invaliditate care:

– prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de muncă;

– au împlinit vârstele standard de pensionare prevăzute de lege;

– au vârsta mai mică de până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiile complete de cotizare conform legii.

Dreptul la indemnizație pentru însoțitor

Pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I de muncă au dreptul la indemnizaţie pentru însoţitor în cuantum fix, de  80% din valoarea unui punct de pensie şi se suportă de la bugetul de stat.

Indemnizaţia pentru însoţitor se menţine şi după obţinerea pensiei pentru limită de vârstă pe toată durata acordării acestei pensii.

La îndeplinirea condiţiilor pentru pensie pentru limită de vârstă, pensia pentru invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă.

Pensia de urmaș

Protecţia urmaşilor, respectiv a copiilor minori şi a soţului supravieţuitor se realizează prin pensia de urmaş.

Au dreptul la ea copiii şi soţul supravieţuitor, dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.

Copiii au dreptul la pensie de urmaş:

– până la vârsta de 16 ani;

– dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani;

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii la împlinirea vârstei standard de pensionare dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani.

În situaţia în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş indiferent de vârstă pe perioada invalidităţii de gradul I sau II dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 1 an.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei dacă decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale şi dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut prevăzut de lege.

Cum se stabilește

Pensia de urmaş se stabileşte după caz din:

–  pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul susţinătorul decedat;

– Pensia de invaliditate gradul I în cazul în care decesul susţinătorului a survenit înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă.

Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte procentual din punctajul mediu anual realizat de susţinător, aferent pensiei prevăzute la al.1 în funcţiei de numărul urmaşilor îndreptăţiţi după cum urmează:

–  pentru un singur urmaş- 50%

–  pentru 2 urmaşi-75%

–  pentru 3 sau mai mulţi urmaşi- 100%.

Cuantumul pensiei de urmaş în cazul orfanilor de ambii părinţi reprezintă însumarea drepturilor de urmaş calculate după fiecare părinte.

Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *