Sfântă Liturghie Arhierească la Hramul Mănăstirii «Icoana», Comuna Crasna, Gorj «»

       În Duminica a 4-a după Rusalii, în ziua când se sărbătoreşte Hramul «Naşterea Sf. Prooroc Ioan Botezătorul» (Sânzienele sau Drăgaica), Mănăstirea «Icoana» din Comuna Crasna, Judeţul Gorj, a îmbrăcat haine de aleasă prăznuire, Sfânta Liturghie fiind oficiată  în altarul de vară al mănăstirii de către Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor ales de călugări, preoţi şi diaconi prezenţi la marele hram al sfântului lăcaş monahal, sobor din care au făcut parte: Preacucernicul Părinte Protopop, Ioan Popescu, de la Protoieria sect. 2 Bucureşti, Preacucernicul Părinte Protopop, Iulian Mărgineanu, Protoieria Tg. Cărbuneşti, Preacuviosul Părinte Arhimandrit, Ioachim Pârvulescu, Stareţul Mănăstirii Lainici, Preacuviosul Părinte, ieromonah Irodion, Stareţul Mănăstirii Vişina, Preacuviosul Părinte Nifon Aftanache, Stareţ protos. Mănăstirea Crasna, Maica Stareţă Marina Gligor, Stavrofora, Mănăstirea «Sfânta Treime», Strâmba-Jiu, Maica Stareţă Teodora Ilie Monahia, Mănăstirea «Icoana», Maica Stareţă Pahomia Monahia, Mănăstirea Dealu Mare, Maica Stareţă Spiridona Monahia, Mănăstirea Polovragi şi Maica Stareţă Fevronia Monahia, Mănăstirea Tg. Logreşti. Răspunsurile la strană au fost date de către grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie» din Craiova, condus de către prof. Victor Şapcă. Cu acest prilej, diaconul Andrei a fost hirotonit preot în Parohia Seaca, Dolj, iar ipodiaconul Constantin a fost hirotonit diacon. La sfârşitul slujbei a fost oficiat parastasul de pomenire pentru slujitorii şi miluitorii sfintei mănăstiri.

“Cea mai frumoasă floare care creşte pe faţa pământului, Sfânta Liturghie”

La finalul slujbei euharistice, Preacucernicul Părinte Protopop, Iulian Mărgineanu, Protoieria Tg. Cărbuneşti a arătat că “Este o slujire bună în acest ţinut de munte, pentru că oamenii s-au apropiat şi se apropie mai mult de sfânta biserică. Să-I mulţumim Lui Dumnezeu pentru viaţa duhovnicească de zi cu zi, îi mulţumim Părintelui Protoiereu Ioan Popescu, pentru stăruinţa pe care a avut-o de a aşeza loc de închinăciune pe pământul casei părinteşti”, pentru ca la rândul Preacucerniciei sale, Părintele Protopop, Ioan Popescu să spună cu vădită emoţie: “Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit, dr. Irineu, mi-am adus aminte, astăzi, de un cuvânt al Părintelui Ilie Cleopa, care ne-a primit să ne spună cuvânt de folos, într-o poiană cu fâneaţă şi cu flori, când ne-a spus: «Uitaţi-vă la florile acestea, care sunt lăsate de Dumnezeu ca să împodobească pământul, ca să bucure oamenii! Dar, să ştiţi că şi noi, oamenii, suntem lăsaţi de Dumnezeu, ca şi florile, să împodobim pământul şi să-i bucurăm pe semenii noştri!». Acest cuvânt al Părintelui Cleopa, mi l-am amintit, astăzi, pentru că am văzut împlinindu-se acest cuvânt! Florile care ne înconjoară, împreună cu sânzienele, împodobesc pământul şi ne bucură pe noi, dar, şi oamenii care ostenesc aici, împodobesc acest pământ şi ne bucură pe noi! Această sfântă biserică este cea mai frumoasă «sânziană», care a crescut în acest loc plin de flori de câmp. Cum cuvântul «sânziană» este alcătuit din două cuvinte: «sân» = sfânt, şi «zian», care, după unii părinţi, ar veni de la Jiu, Iancu Jianu şi alţi Jieni, deci, azi e chiar sfânta de lângă Jiu, pentru că această biserică «vorbeşte» şi bucură oamenii, prin strădania Maicii Stareţe şi a obştii de maici ostenitoare! Toţi cei care au venit aici, astăzi, au primit bucurie, au fost împodobiţi în această «haină liturgică», atât de armonioasă, dovada atenţiei pe care o acordă Arhieria voastră, Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit, Irineu, frumosului şi armoniei, dovadă a oamenilor care împodobesc pământul şi îi bucură pe semenii lor, pentru că ne-aţi bucurat, astăzi, cu cea mai frumoasă floare care creşte pe faţa pământului, Sfânta Liturghie, care este plinătatea vieţii”!

“Cuvântului Lui Dumnezeu este ca «sămânţa» care se aruncă în «ogorul» sufletului nostru”

În cuvântul de aleasă învăţătură duhovniceacă, Mitropolitul Olteniei a pornit de la premisa că Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, un sfânt important pentru viaţa noastră şi pentru învăţătura cu care noi trebuie să trăim şi să ne desăvârşim, împlineşte Cuvântul Evangheliei. Prin acest Cuvânt, noi Îl avem pe Mântuitorul Hristos, în sufletele şi în  inimile noastre, pentru că Dumnezeu ne vorbeşte de fiecare dată şi ne arată, ce trebuie să facem ca să dobândim viaţa veşnică, iar, ca să dobândim Împărăţia cerului, avem nevoie de învăţături, avem nevoie de sfaturi, avem nevoie de poruncile Lui Dumnezeu, care laolaltă formează «cărarea de lumină» ce duce spre sfinţenie, deoarece: “Cuvântului Lui Dumnezeu şi împlinirea Lui, adică, împroprierea lui în sufletul nostru şi în viaţa noastră. este ca «sămânţa» care se aruncă în «ogorul» sufletului nostru, iar de aici, ne străduim să crească şi să odrăslească, iar viaţa noastră să fie pătrunsă de această lumină dumnezeiască! Noi, cu cât suntem mai aproape de Dumnezeu, cu cât medităm mai mult la cuvintele Sale, cu atât înţelegem care este scopul vieţii noastre pe pământ şi ce trebuie să facem ca să ne apropiem şi să stăm de vorbă mai mult cu Dumnezeu! Însăşi porunca divină este un Cuvânt al Lui Dumnezeu, Cuvântul care ne atrage în dialog cu Dumnezeu, să stăm de vorbă cu El. Nu este o poruncă ce are în faţă oameni temători, ci, porunca Lui Dumnezeu este Cuvântul Său care permanent ne cheamă ca să stăm de vorbă cu Creatorul nostru” a menţionat Mitropolitul Olteniei.

“Boala este o lipsă a Harului Lui Dumnezeu în viaţa omului, o lipsă provocată de cel rău”

În continuare, Chiriarhul bisericilor din Oltenia s-a referit pe larg la Pericopa Evanghelică privitoare la «Vindecarea slugii sutaşului» din Capernaum, arătând că dintr-o simţire naturală, sutaşul crede în puterea Lui Dumnezeu, pentru că suntem făcuţi după chipul Lui Dumnezeu, avem în interiorul nostru acea judecată care ne învaţă ce este bine, să ne îndepărtăm de ceea ce este rău! Există o conştiinţă naturală, un dar ceresc pe care Dumnezeu l-a sădit în sufletul nostru. Prin acest dar, toţi oamenii au raţiune, sentiment şi voinţă, au judecată, au inteligenţă! “Şi sutaşul avea o grijă care izvora in conştiinţa lui naturală! Poate o conştiinţă neiluminată de Harul Lui Dumnezeu, pentru că nouă, cei botezaţi în numele Preasfintei Treimi, ni s-a luminat conştiinţa, după învăţăturile Lui Dumnezeu, iar Mirungerea de la Sfântul Botez ne călăuzeşte viaţa! Sutaşul, deşi nu are o iluminare specială, nu face parte din neamul lui Israel, ştie că Mântuitorul Iisus Hristos este mai presus decât oricare «făcător de minuni», pentru că este Dumnezeu! Sutaşul are convingerea aceasta, când spune: «Nu sunt vrednic, Doamne!»… Sutaşul înţelege că venirea Lui Dumnezeu pe pământ este legată de refacerea noastră sufletească şi trupească, fiindcă avem nevoie de o rezidire a noastră, a interiorului nostru demolat de păcat! Boala este ceva energetic, o lipsă de energie, când zicem că omul nu mai are putere. Această lipsă de putere este o lipsă a Harului Lui Dumnezeu în viaţa omului, o lipsă provocată de cel rău, prin văzul nostru, prin gândirea noastră. Uneori, stăm la rugăciune, iar mintea ne aleargă departe, prin văzul nostru, care este îndemnat de plăcerea diavolească! De multe ori, în loc să spunem cuvinte bune, spunem cuvinte cu dublu înţeles, chiar spunem minciuni, când cel rău se apropie de sufletul nostru, când suntem împinşi spre fapte de ocară! Cuvântul Lui Dumnezeu a venit în lume ca să ne spună despre Tatăl! Psalmistul spune: «Te-am scos din deşertul acesta secat şi te-am robit ca pe o iubită, te-am dus departe, ca să-ţi grăiesc cuvinte de dragoste!». Cuvintele Lui Dumnezeu sunt mai dulci decât mierea, sunt ale Celui Care ne dăruieşte sănătatea noastră! Sănătatea înseamnă a fi cu Dumnezeu, a fi în dialog cu Dumnezeu”, a precizat cu elocinţă Arhieria sa!

“Sf. Ioan Botezătorul ne învaţă că numai în familie ne naştem, că numai aici lucrează Dumnezeu”

În încheierea cuvântului de învăţătură, Mitropolitul Olteniei a vorbit despre Sărbătoarea «Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul», apreciind că atunci când nu suntem convinşi de ceea ce vrea Dumnezeu, când avem îndoieli, ne loveşte muţenia, rămânem încremeniţi în interiorul nostru! “Dar, milostivul Dumnezeu face ca să odrăslim în tăcere, căci, tăcerea este ziditoare, în tăcere Dumnezeu ne vorbeşte, ne descoperă, iar, dacă gândurile tac, Dumnezeu vorbeşte! Dacă tăcerea noastră asupra patimilor şi a poftelor provine dintr-o experienţă personală, atunci vom constata că dacă am tăcut, parcă am crescut, iar când am vorbit, parcă am păgubit! De multe ori vorbim şi păgubim, că nu spunem cuvinte de folos, iar în cuvintele noastre suntem «prinşi» cu minciuna sau cu alte fapte rele! Aşadar, Sf. Zaharia este sfătuit în tăcere, ca să ia aminte cum se zămisleşte fiul său, Ioan, în pântecele mamei sale, Elisabeta, cea care se umple de har… Ne rămâne un lucru de cugetat asupra familiei, pentru că astăzi, parcă familia este «pusă la zid» şi arătată cu degetul! Nu trebuie să ai familie! Vorbim despre prognoze, despre strategii, despre organizarea învăţământului, dar, se consideră că e mai bine să trăieşti într-o familie de «circumstanţă», o familie…întâmplătoare! Unii, chiar cred că trebuie făcută o «educaţie» în acest sens, de a nu mai trăi într-o familie care să nu mai aibă legătură cu credinţa noastră ortodoxă, pentru a face loc altora, care nu mai au loc de noi, cu familia lor! Iată, că Sf. Ioan Botezătorul ne învaţă ceva bun, că numai în familie ne naştem, că numai aici lucrează Dumnezeu, că Domnul, nu lucrează în legături de circumstanţă, fie ele, zice-se, legale!… Sf. Ioan Botezătorul ne învaţă, ceea ce trebuie să facem, pentru că a ne interesa de valoarea familiei înseamnă viaţa copiilor noştri. Dacă nu ne prea facem datoria faţă de educaţia copiilor noştri, e o altă problemă, de aceea, Dumnezeu ne slobozeşte câteodată să ne trezim! Educaţia noastră este creştin-ortodoxă, o educaţie de familie, iar sfinţii mărturisesc întotdeauna despre familie! Sfântul Ioan Botezătorul este primul care ne învaţă, ce înseamnă această familie! Să plecaţi de la această sfântă mănăstire, să vă întăriţi în Cuvântul Lui Dumnezeu, cel care zideşte, să atragem atenţia celor care vor să ne înveţe, care a fost întâi, oul sau găina! Facă, Bunul Dumnezeu, ca viaţa noastră să fie binecuvântată şi păzită în veci, Amin”!

Profesor, Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *