Sărbătoare Arhierească de ziua Hramului Mănăstirii «Cămărăşeasca», Tg. Cărbuneşti, Gorj

Minunata sărbătoare creştină de la 29 august, când Mănăstirea «Cămărăşeasca», Tg. Cărbuneşti, îşi sărbătoreşte Hramul «Tăierea Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul», Sfânta Liturghie Arhierească este oficiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor ales de preoţi şi diaconi, dintre care face parte şi Preacuviosul Părinte, lector univ. dr. Ion Sorin BORA, Preot slujitor de altar la Biserica «Sfântul Ierarh Antim Ivireanul» din Parohia Tg. Cărbuneşti.

“Ar fi de neînţeles o credinţă fără Dumnezeu, fără suflet şi fără veşnicie”

– Rep. Preacucernice Părinte, dr. Ion Sorin Bora, oare, întotdeauna, dincolo de simţurile înşelătoare se întemeiază credinţa care înseninează sufletul nostru?

-ISB: Domnule profesor, într-adevăr, credinţa noastră depăşeşte simţurile noastre! Dacă s-ar limita doar la simţuri, ar însemna să fie o credinţă care nu priveşte «nevăzutul», «neauzitul» şi revelatul, şi ar fi ceva legat numai de lumea sensibilă, o credinţă prea mult legată de percepţia socialului, fără nici un fel de reper divin, care să ducă la absolut, iar o astfel de credinţă, nu ar putea avea o continuitate din generaţie în generaţie, nici societatea nu ar avea continuitate, bazându-se pe o astfel de credinţă empirică.

– Rep. Dar, credinţa ne îndeamnă să iubim, iar iubirea este prin excelenţă simţire,  Preacucernicia voastră, chiar un sentiment care înnobilează sufletul!

– ISB: Credinţa înnobilează simţurile, dar, ea nu poate înnobila şi sufletul, dacă porneşte numai din logica vieţii acesteia! Ar fi de neînţeles o credinţă fără Dumnezeu, fără suflet şi fără veşnicie! Omul se înnobilează, pentru că are cine să-l înnobileze, adică, Dumnezeul Care îl iubeşte pe cel care Îl simte pe Dumnezeu. Omul creşte în credinţă, prin relaţia sa cu Dumnezeu, pentru că omul trăitor într-o societate secularizată, nu ar avea nişte repere esenţiale, nu ar trăi prea mult!

“Sfântul Ioan Botezătorul e un sfânt pe care toţi îl simţim aproape, dat fiind faptul că mulţi români îi poartă numele”

– Rep. De ziua Sărbătorii «Tăierea Cinstitului Cap al Sf. Prooroc Ioan Botezătorul», cea care încheie anul bisericesc, vă rog să ne spuneţi, care este locul şi rolul Înaintemergătorului Domnului în calendarul noastru?

– ISB: Aceasta este o sărbătoare deosebită pentru toţi creştinii, în special pentru locuitorii Oraşului Tg. Cărbuneşti, pentru că întotdeauna, legat de «Zilele Oraşului» Tg. Cărbuneşti, avem şi hramul Mănăstirii noastre de aici. Tăierea Cinstitului Cap al Sf. Prooroc Ioan Botezătorul este un act de jerfă, iar atunci când vorbim despre jertfă, vorbim despre iubire! Noi avem nevoie de exemplele sfinţilor, dar, avem nevoie, mai ales de rugăciunea şi de mijlocirea lor, iar, dacă nu ne înţelegem între noi, nici nu putem cere mijlocirea sfinţilor! Sfântul Ioan Botezătorul este cel mai mare om născut din femeie, cel care mijloceşte la Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre, e un sfânt pe care toţi îl simţim aproape, dat fiind faptul că mulţi români îi poartă numele…

– Rep. Printre care şi sfinţia voastră, Preacucernice părinte profesor! Vă felicit pentru această zi minunată!

– ISB: Vă mulţumeasv foarte mult! 

– Rep. Dacă Sf. Ioan Botezătorul a fost o victimă a intrigilor de la curtea lui Irod Agripa, mi se pare că atunci când mulţi creştini păţesc atâtea necazuri şi în zilele noastre, când cad pradă intrigilor celor certaţi cu legea, putem spune că în fiecare zi se taie capul Sf. Ioan Botezătorul?

– ISB: Sfântul Ioan Botezătorul, cred că în primul rând, reprezintă un exemplu de sinceritate, iar opusul sincerităţii este asemănat cu necredinţa şi se numeşte viclenie! În Sfânta Scriptură ni se spune că nu trebuie să fie printre noi o inimă vicleană a necredinţei. Atunci când ne comportăm cu viclenie faţă de semenii noştri, nu avem sinceritate ş nici iubire, nici nu mai avem posibilitatea de a ne numi credincioşi cu adevărat! Sf. Ioan Botezătorul este o victimă, dacă privim lucrurile în plan istoric, dar, din perspectivă duhovnicească, eu cred că este vorba despre un sfânt al Lui Dumnezeu, care s-a aşteptat să fie ucis…

– Rep. Ca şi Mântuitorul Iisus Hristos!

– ISB: Sigur că da! El a luptat pentru dreptate şi pentru adevăr! Pentru că fiecăruia dintre noi, ni se pare că avem dreptate în ceea ce facem, când spunem că nu am furat ceea ce mâncăm, că nu am păcătuit, că ţinem post, că am avea dreptate când îl judecăm pe aproapele, deci, de cele mai multe ori, ni se parte că avem dreptatea noastră, însă, dreptatea noastră, nu este ca Dreptatea Lui Dumnezeu! Sf. Ioan Botezătorul a fost în totalitate sincer în credinţa sa, în dreptatea sa, iar, pe Irod, când l-a mustrat, nu l-a mustrat ca să se simtă el bine, ci, l-a mustrat pentru că l-a iubit, iar Irod a simţit această iubire. De aceea, îl şi asculta de multe ori când vorbeau între ei. Însă, dacă nu a şi făcut lucrurile pe care le-a aflat de la Sf. Ioan Botezătorul, Irod nu a putut să se mântuiască! Sf. Ioan Botezătorul s-a jertfit pentru noi, şi de aceea, ne învaţă ca de multe ori să mai lăsăm de la noi! Să nu luptăm pentru o dreptate care ne este doar nouă folositoare, pentru că este vorba despre o altă dreptate care ni se cere, dreptatea care ne face sfinţi, care vine de la Dumnezeu, dreptatea care ne facem să-i iubim, nu să-i judecăm pe cei de lângă noi!

“A participa la Sfânta Liturghie este mai mult decât a o asculta, pentru că acest lucru presupune simţirea Harului”

– Rep. Făcând parte din soborul de preoţi şi diaconi care vor sluji la Sfânta Liturghie de la Mănăstirea «Cămărăşeasca» în ziua praznicului mănăstirii, ce sentimente vă încearcă şi vă cuprinde sufletul în acel moment de înălţare spirituală?

– ISB: Vedeţi, a participa la Sfânta Liturghie este mai mult decât a o asculta, pentru că acest lucru presupune simţirea Harului pe care îl trăim în acel moment, pentru că ne spune Înaltpreasfinţitul, la fiecare Sfântă Liturghie: «Să se coboare Duhul Sfânt, peste noi şi peste aceste daruri care sunt puse înainte», iar, cuvintele nu sunt suficiente pentru a exprima bucuria de a participa la acest hram, pentru că acolo unde este Ierahul nostru, acolo este Însuşi Mântuitorul Hristos Preînchipuit. Deci, aici ne simţim aproape de Mântuitorul Hristos, iar cuvintele Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit, la fiecare slujbă, le simţim ca fiind ale Mântuitorului Iisus Hristos. Acest lucru trebuie să-l simtă orice creştin! Fiecare creştin simte în felul său, ceea ce înseamnă coborârea Harului Sfânt în sufletul său!

– Rep. Ce cuvinte doriţi să le adresaţi credincioşilor care vin la mănăstire în această zi de mare sărbătoare?

– ISB: Mă adresez credincioşilor, cu marea rugăminte de a fi mereu aproape de biserică! Biserica nu înseamnă doar preoţii! Unii oameni din societaea civilă, parcă au uitat de Dumnezeu şi uită că sunt parte a bisericii, partea unei jertfe pe care au săvârşit-o strămoşii noştri! Cât s-au ostenit ei, ca să ridice o biserică! Astăzi, parcă, această disponibilitate a omului de a se jertfi pentru celălalt sau de a se jertfi pentru biserică, parcă s-a mai voalat, iar, omul îşi aduce aminte de biserică mai rar, când simte că îi este mai greu. Eu m-aş bucura ca oamenii să fie mereu în preajma sfintei biserici, să nu lase grijile vieţii să-i copleşească, pentru că atunci le este mai aproape diavolul! Cred că oamenii vor fi prezenţi în număr mare la Sfânta Liturghie, pentru a se bucura de întâlnirea cu Mântuitorul Hristos, în chip tainic. Să ne ajute Bunul Dumnezeu, iar Sfântul Ioan Botezătorul să mijlocească pentru noi, ca să dobândim toţi mântuirea sufletelor noastre, Amin!

Prof. Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *