Săptămâna Patimilor și Săptămâna Luminată – Semnificația fiecărei zile

Lunea Mare

Lunea Mare este ziua dedicată pomenirii Sfântului Iosif. Viața acestuia se asemănă foarte mult cu cea a Mântuitorului și asta pentru că și el a fost vândut în Egipt de către frații săi. Acuzat de păcate grele, Sfântul Iosif este condamnat la închisoare, dar ulterior este eliberat și considerat capabil să conducă Egiptul. El a salvat o mulțime de oameni de la moartea prin înfometare, motiv pentru care biserica îl cinstește în această zi.

Marțea Mare

În Marțea Mare se vorbește despre pilda celor zece fecioare. Dintre acestea, cinci fecioare l-au întâmpinat pe Iisus Hristos cu candele în care au avut untdelem, dovedindu-și respectul și iubirea fața de Mântuitor, în timp ce alte cinci fecioare nu l-au putut întâmpina așa cum se cuvine pe Iisus Hristos și asta pentru că nu aveau untdelemn în candelele lor. Prin această pildă, Iisus Hristos atrage atenția că oamenii trebuie să fie întotdeauna pregătiți pentru a-l întâmpina pe Dumnezeu și că este foarte important ca faptele bune, smerenia și iubirea fața de semeni să facă parte în fiecare zi din viața credincioșilor.

Miercurea Mare

Miercurea Mare este ziua în care se face pomenirea femeii păcătoase care L-a uns pe Iisus cu mir. Din dorința de a-i fi iertate păcatele, această femeie a luat un mir foarte scump și a mers să îl ungă pe Iisus Hristos. Pentru gestul său, Mântuitorul a decis ca toate păcatele să îi fie iertate, aceasta dovedindu-și credința și iubirea față de Dumnezeu.

Joia Mare

Joia Mare este una dintre cele mai importante zile din Săptămâna Patimilor și asta pentru că în această zi au avut loc mai multe evenimente cu o semnificație deosebită. În Joia Mare, Mântuitorul a spălat picioarele ucenicilor Săi, oferind astfel un exemplu de smerenie. Astfel, el i-a îndemnat pe oameni să își cinstească aproapele.

Vinerea Mare

Vinerea Mare este ziua care vorbește despre patimile Mântuitorului. În această zi, Iisus Hristos a fost scuipat, bătut, chinuit, batjocurit și răstignit pe cruce, totul pentru mântuirea oamenilor. Acest sacrificiu amintește de modul în care trebuie să le iertăm apropiaților greșelile.

Vinerea Mare este privită ca fiind o zi întunecată și tristă, dar și luminată. Vinerea Mare este întunecată pentru că acesta a fost momentul în care s-a întunecat soarele și s-a cutremurat pământul, dar este luminată de iubirea pe care Mântuitorul a dovedit-o pentru oameni.

Sâmbăta Mare

Sâmbăta Mare este ziua aleasă pentru îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului, dar și pogorârea în iad, gest prin care neamul omenesc a fost mutat spre viața veșnică.

Duminica Învierii

În această zi, creștinii ortodocși omemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos,  Fiul lui Dumnezeu. „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră”, spune apostolul Pavel (I Corinteni 15, 17). Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, S-a întrupat pentru noi și a noastră mântuire, a suferit, a fost dat la moarte și a treia zi a înviat din morți (Crezul).Această zi marchează începutul anului ecleziastic creștin.

Lunea Luminată

În biserici se oficiază aceeași slujbă care a avut loc în noaptea Învierii și Sfânta Liturghie. Prin Învierea Domnului Iisus Hristos din morţi, cei din popor cred că Raiul se deschide tuturor sufletelor reţinute în prinsoarea iadului începând de la Adam şi până la venirea Mântuitorului şi rămâne deschis de la Înviere până la Duminica Tomei.

Marțea Luminată

Este comemorată arătarea Mântuitorului celor doi ucenici ai Săi la Emaus, după Înviere.

Miercurea Luminată

Anul acesta – pomenirea Sfântului Calinic de la Cernica.

Joia Luminată

Anul acesta – pomenirea Sfântului Sava de la Buzău

Vinerea Luminată – Izvorul Tămăduirii

Sărbătoarea se referă la vindecarea unui orb după ce Fecioara Maria i-a spus împăratului bizantin Leon I să-l ducă să se spele cu apa dintr-un izvor de lângă Constantinopol. Ulterior, pe acel loc, împăratul Leon a ridicat o biserică, aceasta primind hramul „Izvorul Tămăduirii”.

Tradiţia spune că împăratul Leon (457 – 474), pe când era tânăr, încă neîncoronat, se plimba printr-o grădină din apropierea vechii cetăţii bizantine. Acolo ar fi întâlnit un bătrân orb, cu care a vorbit despre Dumnezeu şi Învierea Fiului Său. După un timp, bătrânul l-ar fi rugat pe împărat să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Tânărul Leon a căutat în jur un izvor, dar nu a găsit. În momentul acela, însă, Maica Domnului i-a spus: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi, luând cu mâini apă tulbure, potoleşte cu ea setea orbului şi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Aşa a găsit viitorul împărat un izvor din care a dat să bea orbului şi l-a spălat pe faţă. Apa l-a vindecat imediat pe orb, iar Leon a exclamat: „Maica Domnului, eşti aici! Te-am găsit.”

Sâmbăta Luminată

Anul acesta – pomenirea Sf. Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului

Duminica Luminată

Anul acesta – pomenirea Sf. Ap. Aristarh, Pud şi Trofim; Sf. Mc. Crescent şi Vasilisa

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *