Revitalizarea și întoarcerea la catacombe

Sărbătorile pascale s-au desfășurat, și în acest an, după un tipar consacrat. Urările, fotografiile cu ouă roșii, rugăciunile și live-urile de la “luatul luminii” au inundat și în acest an paginile de Facebook. Prezența la Slujba Învierii a fost, conform reprezentanților Bisericii Ortodoxe, mai mult decât satisfăcătoare. Cererea pentru literatură religioasă crește, Biserica investește în promovarea programelor sale în mediul online, schimbând totodată vechea strategie de comunicare care s-a dovedit falimentară. Avem, așadar, toate premisele unei revitalizări religioase. Antitetic cu realitățile autohtone, propun să aruncăm o privire și asupra situației din Orientul Apropiat și Mijlociu.

În Irak nu mai putem vorbi despre existența religiei creștine, în Siria întâlnim comunități creștine rudimentare, asemenea celor primare, lipsite de orice structură organizațională. În Egipt, am asistat recent la cel mai cumplit atentat terorist îndreptat împotriva creștinilor copți.

Puțini știu că, pentru multă vreme, majoritatea creștinilor viețuiau în afara granițelor Europei, creștinismul fiind „importat” de vestici din lumea arabă. Primele state în care creștinismul s-a impus relativ în doi timpi au fost Egiptul. Etiopia, Georgia, Armenia, Irak etc. Această realitate istorică transcede însă curiozitățile pur ecleziologice: ea comportă veritabile semnificații culturale și sociale, fiind parte a rădăcinilor civilizației occidentale, a “latențelor culturale” ale acestei civilizații.

Revenind, însă, la situația din Orient, remarcăm tăcerea politicoasă a liderilor Uniunii Europene și a mass-media mainstream privind situația creștinilor din regiunile dominant musulmane, dublată de prezentarea, de multe ori în manieră propagandistică, a situației refugiaților musulmani (de remarcat este utilizarea manipulatorie a termenului de „refugiați” cu referire la „migranții economici” – două categorii de populație distincte). În anul 2013, conform rapoartelor organizațiilor internaționale, numai în Siria au fost uciși 1213 de creștini pentru credința lor, peste 60 de biserici creștine fiind distruse, și un număr nedeterminat de lăcașuri de cult fiind profanate. Cum se face că nimănui nu i-a venit ideea, la nivel oficial, să acorde protecție creștinilor din regiunile respective? Mai ales că nu prezintă vreun potențial pericol terorist și se pot adapta foarte ușor la civilizația noastră?

Sub îndrumarea unei elite internaționale oarbe, pentru care rădăcinile civilizației iudeo-creștine nu reprezintă altceva decât un set de rămășițe antice și medievale de care trebuie să ne detașăm în numele progresului, nu avem încotro decât să asistăm la tortura și uciderea în masă a minorităților creștine din Egipt, Irak și Siria, în paralel cu nobilele idealuri ale luptei împotriva… extremismului de dreapta și poluării laptelui ursoaicelui din Antarctica.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *