Răzvan Bunciu, olimpic național la Sociologie: „Marea lacună existentă la nivelul societății românești este cea a lipsei mijloacelor de acțiune”

Răzvan Bunciu, elev al Colegiului Național Carol I, a obținut anul acesta premiul I la faza națională a Olimpiadei de Științe Sociale, disciplina Sociologie.

Rep. Pentru început, te-aș ruga să ne povestești cum a început preocuparea ta pentru sociologie. Ce te-a atras în mod special către acest domeniu?

R.B. Am aflat despre sociologie la școală, fiind materie predată la clasă de profil uman. Nu cunoșteam până atunci termenul acesta, însă am rămas intrigat încă de când i-am aflat definiția: pe scurt, o știință care se ocupă cu studiul societății, sub toate formele ei. Fiind inițial foarte pasionat de istorie, m-am gândit că sociologia va juca un rol-cheie în a închega anumite cunoștințe pe care deja le aveam în acest domeniu, că îmi va facilita înțelegerea schimbărilor survenite în timp, adică a proceselor istorice. Atunci învățam la sociologie ca un „supliment” pentru înțelegerea istoriei, cu timpul însă mi-am dat seama că este o disciplină mult prea complexă și interesantă să fie studiată doar în raport cu istoria, că este de sine stătătoare, coroborându-se cu alte materii, precum economia sau filozofia. Până atunci am fost mai interesat de trecut; învățând la sociologie mi-am recentrat atenția către prezent și nu numai, am perceput-o ca pe un instrument de găsire a soluțiilor viabile de viitor.

Rep. Olimpiada de Sociologie nu este nici pe departe „floare la ureche”. Gradul de dificultate al subiectelor este deosebit de ridicat, iar resursele (manuale, modele de subiecte, culegeri de exerciții etc.) sunt destul de limitate. Cine te-a îndrumat în perioada de pregătire și cum ai trăit experiența olimpiadei?

R.B. Nu aș putea spune că resursele sunt limitate, în niciun caz nu putem spune în condițiile actuale că un elev nu poate obține informații în orice domeniu, deoarece oricând se poate folosi de resursa infinită a internetului. Resursa primordială a elevului este voința/dorința de a învăța, dar eu cred că  aceasta nu se naște de la sine, și poate nici nu ar trebui, ea trebuie inspirată de un pedagog. Un elev care este susținut moral de un profesor bun și este instruit cu ajutorul materialelor variate într-un cadru stabil și armonios dă un randament foarte mare. Din acest punct de vedere, eu am avut o susținere extrem de importantă în studierea acestei discipline din partea doamnei profesoare Daqui-Herrera Mărioara, căreia îi mulțumesc pe această cale pentru sprijinul acordat. Referitor la experiența olimpiadei, a fost una deosebită pentru mine deși am trăit-o cu multe emoții; ne-am petrecut acele câteva zile într-o locație cu rezonanță istorică, Iașiul, am iubit fiecare clipă petrecută în acest fief al culturii românești și, mai presus de toate, am avut onoarea să fiu înconjurat de oameni minunați din propriul județ, dar și din altele, oameni curioși, plini de viață, dornici de cunoaștere.

Rep. Ce le recomanzi elevilor care doresc să exceleze în acest domeniu?

R.B. Le recomand un singur lucru, care se poate aplica în orice domeniu: să învețe de drag. Dacă există interes al elevului pentru un anume domeniu, există și satisfacția acumulării de informații din acesta. Misiunea grea pentru fiecare este însă să descoperim direcția în care noi vrem să mergem, care adesea este alterată de către părinți sau cunoștințe. Nu trebuie să ne orientăm „după cum bate vântul”, să alegem ce alții spun că ar fi în regulă. Domeniul de studiu, ulterior cel în care profesezi, și-l alege fiecare după propriile preferințe și afinități. Dacă această preferință a elevului este sociologia, nu cred că există sfat mai bun decât un simplu „să înveți”, iar atunci cu siguranța vor excela și vor fi mai fericiți.

Rep. Ce înseamnă pentru tine sociologia?

R.B. Pentru mine sociologia a fost și va rămâne o cheie foarte valoroasă care deschide numeroase uși. Odată cu studierea ei în general, am devenit tot mai determinat să studiez subramuri ale acesteia, dar și filozofia, economia sau alte științe socio-umane. În viața de zi cu zi, sociologia m-a învățat să nu judec imediat după aparențe, să gândesc mai în profunzime tot ceea ce se întâmplă în jur, să caut răspunsuri empirice, nu să merg după intuiție. Tot ea mi-a dezvoltat gândirea critică, m-a determinat să îmi pun singur întrebări ca ulterior să găsesc tot singur răspunsuri la ele; reprezintă un bine-venit antrenament pentru creier.

Rep. Care sunt, în opinia ta, principalele probleme cu care se confruntă societatea românească în momentul de față?

R.B. Nu cred că există o problemă specifică cu care să se confrunte numai societatea românească la momentul actual (întreaga lume se confruntă cu probleme). Mulți probabil ar răspunde: corupția; însă nu numai România se confruntă cu această maladie. Alții ar spune: indiferența; dar sunt, cred eu, îndeajuns de multe exemple curente care să ne arate concret că în societatea românească nu există preponderent o populație neglijentă față de neajunsul celuilalt ori față de nedreptățile prezente. Suntem săritori, românii sunt mai mult ca niciodată activi în sfera societății civile, se încropesc nuclee de sprijin social, asociații, organizații, se perpetuează noi valori, încercăm să uităm de „paradisul socialist”, suntem pe calea spre nou, visăm un viitor mai bun. Oamenii se trezesc, suntem până la urmă poporul în al cărui imn îndemnul inițial este „Deșteaptă-te!”. În pragul Centenarului Marii Unirii românii se pot uni iarăși, sufletește, se pot pune de acord asupra direcției în care vor ca lucrurile să meargă: spre prosperitate, spre valori europene democratice, spre viitor. Marea lacună existentă la nivelul societății românești este cea a lipsei mijloacelor de acțiune. Sunt de părere că deși suntem tot mai implicați și devotați schimbării în bine, sunt mult prea puține oportunități să ne facem vocea auzită sau să lăsăm amprente vizibile asupra sferei sociale, iar asta se datorează nepotismelor și elitismelor promovate de clasa politică curentă. Nici muncitorii nu pot construi clădiri fără unelte; dar am tăria că poate noi vom fi în stare, până obținem acele unelte, să apărăm, să consolidăm și să reîmprospătăm România.

Rep. Unde te vezi peste zece ani?

R.B. Peste zece ani nu mă văd foarte departe, este o durată foarte scurtă de timp în care nu mă voi defini profesional. Îmi doresc să lucrez în domeniul economic, în mediul privat, poate chiar să îmi deschid o afacere proprie. Visul meu este să ajung ministru într-un final, dar până acolo este cale lungă. Din aceea poziție aș deține pârghiile necesare progresului, aș avea puterea să ajut. Dar un lucru este cert: vreau peste zece ani să am la fel de multă dorință de implicare și să profesez într-un loc în care știu că prin munca mea am și eu un aport, câtuși de mic, la dezvoltarea societății; gândul că ajut mă face fericit.

Reporter: Vlad Ovidiu Cioacă

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *