Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa. “Dacă suntem oamenii Lui Dumnezeu, schimbarea noastră este permanent în bine”!

 

– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, dr. Irineu, cu adâncă smerenie, doresc să reamintesc faptul că în prima zi a săptămânii acesteia, pe 16 noiembrie, ați sărbătorit împlinirea binecuvântatei vârste de 58 de ani de viață, un minunat prilej pentru toți preoții și credincioșii din Mitropolia Olteniei, pentru fiii și fiicele din ținutul Gorjului nostru «istoric și pitoresc», de a înălța o rugăciune de mulțumire Bunului Dumnezeu, pentru paza, îndelungă petrecerea și slujirea întru mulți și binecuvântați ani a bisericii noastre dreptmăritoare, pentru împlinirea misiunii pe care Preaînaltul stăpân al cerului și al pământului v-a încredințat-o în Planul Său de aleasă Taină! De aceea, la ceas aniversar care mângâie pendula vremii, Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă dăruiască mulţi şi fericiţi ani, să vă ocrotească sănătos şi în pace, împlinind totdeauna cu bună-sporire osteneala și truda care vă temeluiesc aleasa educație creștin-ortodoxă închinată Duhului Sfințeniei Mântuitorului nostru Iisus Hristos!

-Mulțumesc pentru frumoasele cuvinte rostite și doresc la rândul meu, să le adresez credincioșilor gorjeni, fraților și surorilor din acest județ, sincere urări duhovnicești de sănătate și o viață în liniște și pace!

“Fiindcă nu putem trăi un moment fără biserică”!

– Rep. Mâine, sâmbătă, 21 noiembrie, la Sărbătoarea «Intrarea în biserică a Maicii Domnului», de la Sfânta Mănăstire Lainici, Sfânta Liturghie va fi oficiată de către PS Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, dar, Duminică, 22 noiembrie 2015, vom avea bucuria de a vă primi oaspetele nostru binecuvântat, când veți oficia Sfânta Liturghie la Mănăstirea Polovragi!

-Întotdeauna e o mare bucurie pentru mine, pentru toți cei care mă însoțesc, de a fi oaspeții gorjenilor! Când privim viața noastră, suntem binecuvântați de Tatăl Cel Ceresc, pentru că spune Sfânta Scriptură: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, ca să moșteniți Împărăția cerurilor»! Iată, cât de înmănuncheată și cât de împletită este viața noastră cu a bisericii, fiindcă nu putem trăi un moment fără biserică! Trebuie să avem în minte că noi suntem oameni schimbători, atât în viața noastră, cât și în gândurile noastre, în sentimentele noastre. Pentru că noi ne schimbăm de la un an la altul, nu mai avem aceeași vârstă! Apoi, în viața noastră ne schimbăm, fie în bine, fie în rău! Dacă suntem oamenii Lui Dumnezeu, schimbarea noastră este permanent în bine, pentru că și fierul, când îl bagi în foc, prima dată se încălzește, după aceea devine și mai fierbinte și apoi devine ca focul! Dacă ne apropiem de Dumnezeu, și păcatele noastre dispar, pentru că le arde focul Duhului Sfânt, noi ajungem fierbinți, în evlavie și în conștiință, pentru Împărăția Lui Dumnezeu!

– Rep. În Duminica aceasta avem Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina, o învățătură care întregește mesajul de a ne iubi aproapele și de a dărui din suflet ceva pentru ajutorarea celui aflat la grea încercare. Dar mai deslușim și faptul că omului lacom i se pare uneori că viața lui e veșnică, iar pentru aceasta doreşte să adune cât mai multe avuţii în hambarele sale, crezând că dacă i s-au înmulțit bogățiile, poate i s-au înmulțit și zilele, iar dacă are din belșug, i se pare că nu va mai muri niciodată!

– E bine să nu uităm că fiecare zi a vieţii noastre este dăruită de Dumnezeu şi nu stă nicidecum în puterea noastră să trăim mai mult sau mai puţin, ci, atât cât ne îngăduie Dumnezeu cu Harul Său, atât cât suntem cuprinși în Planul Său! Desigur, nu pot spune sau nu pot gândi că o să mai trăiesc mulţi ani de acum încolo, pentru că viaţa pe care o am este un «dar» de la Tatăl Ceresc, iar «darul» acesta îmi poate fi luat oricând! Sufletul meu, care îmi pune în mişcare trupul, reprezintă energia necreată a Lui Dumnezeu, Cel care mă pune în mişcare zilnic. Eu, bietul muritor, nu am putere să decid cât mai trăiesc! Vedem că bogatul din Evanghelie, în nebunia lui nemăsurată, îşi imaginează că de acum înainte se va veseli mulţi ani, fără să înțeleagă, sărmanul, că sufletul este mai presus decât trupul, că sufletul arată asemănarea noastră cu Dumnezeu, că sufletul nu se poate ghiftui cu mâncare şi băutură! Doar trupul face asta! Deci, sufletul nu se poate distra la petreceri şi la mese îmbelșugate, ci, numai trupul! Așa se face că hrana sufletului curat este iubirea pe care o avem pentru ceilalţi, dar, mai înseamnă și rugăciunea pe care o înalți către Dumnezeu, bucuria harului care vine din slujbele dumnezeieşti. Un suflet curat adună întrânsul tot ce-i frumos, adună în el dragostea pentru ceilalţi oameni şi pentru Dumnezeu! Dacă mi-e dragă o persoană, atunci iubirea care se sălășluiește în sufletul meu pentru acea persoană, mă va ajuta să fiu deschis şi bun cu un alt om, dar mă va ajuta să mă apropii şi să-L iubesc pe Dumnezeu!

“Nu poți să creezi ceva în rânduială, dacă nu ai regula sau norma rânduielii”!

– Rep. Totuși, acceptați ideea că în multe situații în care pătrundem cu judecata bogăției și cu bogăția judecății, totul pare ca un produs al hazardului?

-Tot ceea ce se află în jurul nostru, nu este un produs al hazardului! Pentru că hazardul n-are lege, nu are orânduială, hazardul nici nu există! Este numai o formă utopică de a prezenta, nu știu ce! Deci, totul este reglat și rânduit, chiar dacă noi avem impresia că suntem oarecum părăsiți și lăsați pentru mulţi ani sub «imperiul» răului…!

– Rep. Am putea spune că hazardul e doar o simplă iluzie?

-Nu, e un concept pe care lumea și l-a însușit ca să-L scoată pe Dumnezeu din Creație! Hazardul este un concept pe care lumea filosofică, mai ales evoluționismul l-a așezat ca normă de bază a concepției, pentru că atunci când te referi la hazard, poți să gândești și să spui că, uite, așa s-a întâmplat potrivit hazardului sau că putea să se întâmple și altfel, dar nu știm cum!

– Rep. Mai ales opozanții ideii de ordine, cred că pledează pentru existența hazardului!

-Bine, bine, dar ei justifică hazardul, mai ales din punctul de vedere al unui ritm care s-a creat în urma cunoscutului «big-bang», acest început al începutului, un «mare» început, dar niciodată ne se poate creea o regulă în jurul a ceva care nu are regulă! Nu poți să creezi ceva în rânduială, dacă nu ai regula sau norma rânduielii!

– Rep. Cum apreciați pornirile unor persoane împotriva bisericii?

-Vedeți, Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos sunt însăși Biserica! Deci, nu poți să lupți cu Dumnezeu pentru că și nici n-ai puterea, dar lupți cu realitatea mistică, tainică, realitatea concretă a bisericii!

– Rep. Ca formă instituționalizată…

-Nu numai, pentru că este viața cultică, manifestarea de toate felurile. Deci, pe acea realitate vrăjmașul vrea să o săgeteze! Dar, trebuie să ne gândim că cei care apără Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos sunt Apostolii, este Însuși Mântuitorul Hristos, sunt episcopii, sfinții și așa mai departe! Când auzim că politicul vrea să facă, nu știu ce, nu sunt decât niște forme jurnalistice care încearcă să creeze o oarecare discuție, dar, nu, Biserica nu va fi niciodată, până la sfârșitul veacurilor, supusă acestui «Cezar»! Deci, dați Cezarului ce este al Cezarului și Lui Dumnezeu ce este al Lui Dumnezeu! Aceasta este dimensiunea și definiția Bisericii! Nu trebuie să ne încurcăm treburile niciodată! Oamenii politici sunt credincioșii noștri, sunt oamenii Bisericii noastre, iar dacă nu sunt oamenii Bisericii noastre sunt oamenii lumii acesteia, deci, tot creația Lui Dumnezei, iar noi nu avem să reproșăm nimănui nimic! Cu alte cuvinte, valoarea și frumusețea, bunătatea și cunoștința sunt darurile Lui Dumnezeu, care sunt revărsate în orice persoană!

“Nu există mântuirea noastră fără de rolul Maicii Domnului”!

– Rep. Dacă revenim la bogatul din pilda Duminicii acesteia, de fapt, ce concluzie putem desprinde pentru a fi mai bogați sufletește?

-Că ar fi foarte greşit dacă cineva ar crede că Domnul Iisus Hristos osândeşte câştigarea bunurilor materiale, economia şi prevederea de care trebuie să dăm dovadă. Ca şi în alte pilde asemănătoare, Iisus Hristos are în vedere lipsa de deschidere a sufletului bogatului faţă de nevoile şi necazurile celor din jurul său, păcatul egoismului, la care acum se adaugă păcatul lăcomiei şi nebunia de a crede că omul poate aduna pentru «mulți» ani, uitând cât e de scurtă, de trecătoare şi de nesigură viaţa omenească! Viaţa pământească îşi are, desigur, trebuinţele ei fireşti: hrană, îmbrăcăminte, casă, loc de muncă, fără de care ea nu poate exista în limitele normalității despre care vorbeam. Desigur, e firesc, e o datorie să le cauţi, să munceşti şi să le aduni, dar a lega toată viaţa numai de acestea, a nu te gândi la sufletul şi la trebuinţele lui, a nu te gândi la momentul despărţirii de ele, iată cu adevărat nebunia vieţii bogatului din Evanghelie, ca și a multor bogați din toate timpurile și din toate locurile!

– Rep. În încheiere, aș dori să vă întreb, ce loc ocupă Maica Domnului în iconomia credinței noastre, ca un reper al vieții noastre de fiecare zi?

-Un loc esențial și copleșitor! Nu există mântuirea noastră fără «Icoana» Maicii Domnului! Dacă Maica Domnului nu s-ar fi născut, dacă Dumnezeu nu ar fi creat pe Maica Domnului, mântuirea noastră nu ar fi existat! Așadar, pornind de la aceste premise, de la aceste precepte, de la aceste idei fundamentale, ajungem la concluzia că Maica Domnului este totul! Nici nu putem să spunem altceva despre Născătoarea de Dumnezeu, fără să amintim că este Maica Dumnezeului nostru! Când ai spus «Maica Dumnezeului nostru», nu te referi numai la o persoană istorică sau la altcineva, ci, te referi la o Persoană prezentă și de valoare, în același timp actuală. Este prezentă în viața noastră! Maica Domnului este atât de unită cu Mântuitorul Iisus Hristos și unită cu noi, pentru că noi suntem copiii Lui Dumnezeu!