ÎPS Părinte dr. Irineu: Mă străduiesc întotdeauna să vorbesc despre Dumnezeu, așa cum Îl simt eu!

Dacă nu avem o suferință trupească, avem o suferință sufletească”!

– Rep. -Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, dr. Irineu, mă bucur că v-am întâlnit la Mănăstirea Tismana, pentru a avea un dialog de suflet! E un prilej deosebit al prezenţei ÎPS Voastre în acest loc binecuvântat de Dumnezeu?

-Aş spune, mai degrabă, că e un moment minunat, prilejuit de organizare a unei tabere de excelenţă pentru copiii olimpici din toate cele cinci eparhii ale Mitropoliei Olteniei, în perioada 6-9 iulie 2015, prin Fundaţia «Cuvântul care zideşte», aceasta fiind chiar definită prin genericul “Science-Inteligence-Research” şi incluzând peste 80 de elevi de la şcolile şi liceele judeţelor: Dolj, Gorj, Vâlcea, Mehedinţi şi Olt. Cei mici au fost însoţiţi de profesorii îndrumători şi instructori, fiind integraţi într-un program prestabilit, cu activităţi creative şi recreative menite să dezvolte comunicarea şi interacţiunea între participanţi. Cu acest prilej, alături de membrii Sfântului Sinod al Mitropoliei Olteniei, elevii şi profesorii îndrumători au luat parte la serbarea festivă organizată de absolvenţii cursurilor de perfecţionare profesională pentru cântăreţii bisericeşti, în sala de festivităţi a Hotelului Tismana, locaţie aşezată în vecinătatea sfintei mănăstiri. Cursurile intensive de “Cântare bisericeasă şi Catehism” pentru cântăreţii bisericeşti s-au încheiat miercuri, 8 iulie, propunându-ne a preţui mai mult pe cei care dau glas unor alcătuiri minunate, fiind vorba de cântăreţii de strană, dascălii pe care noi îi ştim din preocuparea străveche a Bisericii, din literatura noastră şi din teologie în general.

– Rep. În Duminica a şasea după Rusalii, știm că avem Pericopa Evanghelică a vindecării slăbănogului din Capernaum, de aceea, am dori să aflăm, dacă această minune săvârșită de către Mântuitorul Iisus Hristoa în viața Sa pământească, ar putea fi socotită ca un model pentru fiecare dintre noi, de a ne apropia mai mult de omul zilelor noastre, cel aflat în suferință sufletească și trupească?

-Suferința este la toți, pentru că nimeni nu poate să fie exclus de la suferință și nici scăpat de necazurile suferinței! Suferința o avem în noi înșine! Dacă nu avem o suferință trupească, avem o suferință sufletească, dacă n-avem suferină sufletească, avem suferință trupească, pentru că întotdeauna această suferință este legată de greșelile noastre, de păcatul săvârșit prin îndepărtarea de Dumnezeu! Bineînțeles, că avem această oportunitate de a ne apropia de Dumnezeu, pentru că El este în viața noastră, El este ajutorul nostru și în mod sigur, El ne dă tot ceea ce avem trebuință pentru viitorul nostru!

– Rep. Teama noastră vine de la cei care ne ucid trupul, sau de la cei care ne ucid sufletul?

-Să ştiţi că zice Domnul, să nu vă temeți de cei care ucid trupul, iar cu sufletul nu au ce să poată să facă! Ci, temeți-vă de cei care ucid, și trupul, și sufletul! Iar, cei care ucid și trupul și sufletul, nu sunt decât viclenii diavoli, care aleargă ca niște lei, cu gura deschisă, cum zice Sf. Apostol Petru, căutând pe cine să înghită!

– Rep. Cât de sofisticate şi de subtile pot fi «instrumentele» diavolului?

-Să nu vă gândiți că atunci când ai impresia că-ți «sărezi» inima drăcuind și dând un lucru satanei, nu l-a luat! Te înșeli! L-ai dat de bunăvoie! Nu te-a forțat nimeni! Ba, cu așa de mare sete, încât, parcă ai fi vrut să-l ia! Așa se întâmplă uneori, din nefericire, că unii se drăcuie chiar între ei, adică se înjură, adică, să-l ia satana, ca să spuie adevărul! Deci, e clar, din cele constatate logic, că oricine se dăruie pe sine satanei sau drăcuie un lucru sau pe cineva, acel lucru sau acel cineva este al satanei! De aceea, nu mai stăpânim lucrurile, și dacă avem obiceiul acesta prost, noi, în loc să mâncăm ceea ce animalele noastre ne dăruiesc sau lucrurile pe care le avem, noi luăm numai iască, nicidecum săturare de acele lucruri. Așadar, aveți grijă, ce vorbiți, și cum vorbiți! Nu trebuie să certificați adevărul drăcuindu-vă sau înjurând, pentru că observați că satana, cât este de rău și cât îl asuprește de rău pe om! Deci, temeți-vă de el! Nu folosiți cuvântul lui! Nici nu-l pronunțați vreodată, ca nu cumva gura să se spurce, pronunțând cuvântul satanei!

Biserica este în primul rând viața noastră”!

– Rep. Mulți oameni vor să deslușească un sens deosebit al menirii bisericii în viața unei comunități rurale sau urbane, biserica însăși definindu-se ca o reunire în comuniune a colectivităților umane!

-Biserica este în primul rând viața noastră! Trebuie să avem în vedere faptul că Acela care se află în centrul, în interiorul bisericii, care înseamnă viața bisericii, este Însuși Mântuitorul Iisus Hristos! Nu putem să mergem nicăieri în lumea aceasta, fără să găsim ceea ce Dumnezeu ne dăruiește: viața, liniștea și sănătatea! Iar dacă omul se desparte de Dumnezeu, se separă de Dumnezeu, devine un om înstrăinat, un om lipsit de viață, un om pe care îl paște moartea! Așadar, este adevărat că slujitorul bisericii, omul chemat de Dumnezeu ca să împărtășească învățătura Mântuitorului Iisus Hristos, trebuie, în primul rând să trăiască această învățătură, s-o experimenteze prin filtrele sufletului său! Să vadă că Dumnezeu este Bun, așa cum ne învață Sfânta Scriptură: «Veniți și vedeți că Bun este Domnul!». Deci, noi suntem buni și știm că Dumnezeu ne dăruiește Bunătatea Sa, ca noi să împărtășim această bunătate credincioșilor, dintr-o dorință fără de ezitare, fără de greșeală și fără de zăbavă! Evident, în dorința de a construi! Cuvântul Lui Dumnezeu construiește! Așa este Biserica! În primul rând, biserica trebuie să fie deschisă pentru credincioși, trebuie să fie dătătoare de har și smerită! Cel Care este Capul Bisericii este Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, Cel care a spus: «Învățați de la mine să fiți buni și smeriți cu inima și veți avea odihnă sufletelor voastre»! Biserica trebuie să fie întotdeauna smerită, nu neapărat într-o «cheie» sau într-o formă ipocrită, ci, într-o realitate concretă!

– Rep. Poate și dincolo de aspectul strict instituțional sau strict formal!

-Desigur, instituția are rânduiala ei, pentru că și ea are nevoie, ca orice entitate…

– Rep. Să funcționeze într-o anumită structură socială!

-Da, pentru că trebuie să pregătești clerul, trebuie să pregătești credincioșii, să pregătești viața bisericii, iar toate acestea presupun anumite elemente viabile, pe care noi le dobândim la fiecare pas!

“Nici nu vreau să spun că am o «cheie» a răspunsului înțelept sau diplomat”!

– Rep. Aveți întotdeauna răspunsurile inspirate de Duhul Sfânt, pentru că sunt atâția oameni care știu că vor să discute cu ÎPS Voastră despre problemele de viață care îi frământă?

-Nu știu dacă am întotdeauna aceste răspunsuri, pentru că, de fapt, nici nu vreau să spun că am o «cheie» a răspunsului înțelept sau diplomat! Iar noi ne silim, dorim să facem ceva cu bunăvoință, mai ales că atitudinea față de om are întotdeauna o anumită rezonanță în inspirația pe care ne-o dă Dumnezeu, dar și în cuvântul pe care îl dăruim celor care ne ascultă!

– Rep. De exemplu, Domnul profesor univ. dr. Adrian Gorun, Preşedintele Senatului Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu este o persoană care doreşte să poarte o discuţie principială cu ÎPS Voastră pe anumite probleme de fond ale educaţiei în societatea românească de astăzi!

-Oricând şi cu mare plăcere, chiar cu deosebit interes!

– Rep. Cum se face că în cuvântul de învățătură al ÎPS Voastre devine tot mai evidentă și ne trimite la unele aspecte concrete de viață, un gen de moralitate înveșmântată în limbajul teologiei și pe care nu o aflăm în lumea laică? E posibil şi necesar ca să inspirați un fel de înțelepciune a moralei duhovnicești, prin care se face trimitere la problemele stringente ale vieții?

-Așa o simt eu această moralitate! Nu pot să vă dau un răspuns exact, pentru că această apreciere o fac doar credincioșii care mă ascultă! Mă străduiesc întotdeauna să vorbesc despre Dumnezeu, așa cum Îl simt eu!

Interviu realizat de prof. Vasile GOGONEA