Interviu cu prof. univ. dr. Adrian Gorun, preşedintele Senatului Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu

Rep. Domnule Preşedinte Adrian GORUN, pentru început, v-aş întreba, dacă sunteţi mulţumit de modul cum s-a desfăşurat Gala Premiilor Universităţii «Constantin Brâncuși» din Târgu-Jiu, ediţia 2015 şi care au fost momentele deosebite care v-au impresionat mai mult şi v-au îndemnat la o meditaţie profundă?

-Am sentimentul că momentele în care comunitatea universitară recunoaşte meritele membrilor ei, conţin o bogată încărcătură de sacru. Ele consacră şi legitimează spiritul academic, ne stimulează în activitate şi îndeamnă la respectul pentru valoare. În ce mă priveşte, sunt mulţumit de festivitate, dar nu mulţumirea sau nemulţumirea mea prezintă semnificaţie. Importantă este credibilitatea acţiunilor de acest gen, nicidecum percepţia unei persoane, care, oricum, poate aluneca în subiectivism. Or, o Gală a Premiilor nu-i poate mulţumi pe toţi, pentru că ea generează ierarhii, şi prin ierarhii – oricât s-ar întemeia ele axiologic, se cultivă invidii. Poate că aici am o doză de nemulţumire, pentru că nu e uşor să constatăm că inclusiv meritele sunt relativizate de către unele persoane. Într-un limbaj anost, dar care încă le place unora, au fost premiaţi «cei mai buni dintre cei buni». Lăsând aceste aspecte în plan secund, trebuie să învăţăm să ne respectăm şi să promovăm valorile!!

– Rep. Sunt perfect de acord cu ceea ce spuneţi, iar în cuvântul dumneavoastră, pe care l-am desluşit a fi extrem de interesant şi în acelaşi timp acroşant, vorbeaţi despre faptul că festivitatea respectivă reprezintă: “vectorul prin care Universitatea își croiește un drum respectabil și respectat, cu toate dificultățile ivite pe parcursul celor 23 de ani”, dar aş dori să ne spuneţi, care sunt direcţiile de acţiune prin care instituţia pe care o conduceţi, îşi poate croi acest “drum respectabil și respectat” în viitor?

-Mă cunoaşteţi de mult timp şi ştiţi că n-am înşelat, nici profesia, nici viaţa! Că nu m-am mulţumit cu crâmpeie, ca n-am mimat munca. Şi, fără a fi lipsit de modestie, spun că doar «delatorii de profesie», nu văd ceea ce e vădit vizibil: rezultatele. Niciodată n-am acceptat autoinstalarea mulţumirii de sine! În primul rând, în raporturile cu mine şi apoi în raporturile cu ceilalţi! U.C.B. îşi croieşte un drum respectabil şi respectat, numai în măsura în care contează în raport cu celelalte universităţi, în măsura în care «produsele» sale ştiinţifice şi didactice sunt validate în spaţiul academic naţional şi european. În alţi termeni, U.C.B. va fi respectată în situaţia în care capitalul său educaţional prezintă o rază de încredere pozitivă, sporindu-i identitatea. Ne dorim o universitate despre care să se vorbească cu mult respect, nu numai în Gorj şi împrejurimi, o universitate în care prestigiul profesional al fiecăruia să sporească prestigiul instituţiei. Căci, U.C.B. nu este nici mai bună, nici mai rea, decât fiecare dintre noi, luaţi separat şi împreună.

– Rep. Apreciez optimismul molipsitor pe care îl manifestaţi şi încrederea în studenţi şi în corpul profesoral, în oamenii cu care lucraţi!

-Eu cred în valoarea studenţilor şi a corpului profesoral al U.C.B. şi detest campaniile «orchestrate» prin care unii (chiar din interior) denigrează instituţia. În întâlnirile mele cu colegi din diverse universităţi – multe prestigioase – le explic adesea că important nu este unde te afli (în ce zonă a ţării, în care universitate), ci, direcţia pe care o urmezi….Conştiinţa apartenenţei este semnificativă, dar nu suficientă: ea trebuie să susţină acţiunile ce converg spre întărirea instituţiei cu care te simţi afin. Drumul respectat şi respectabil străbate un spaţiu special: spaţiul academic, un spaţiu eminamente cultural – educaţional. La acest drum trebuie să se ataşeze fiecare!

– Rep. Aţi perceput în anumite momente cruciale, un gen de ingerinţă directă sau mai voalată a politicului în problemele conducerii şi ale coordonării activităţii Universităţii «Constantin Brâncuși» din Târgu-Jiu?

-Rar. Pentru că eu, prin formaţia profesională, ştiu să decelez fapte şi valori, ştiu să dau sensul corect al conceptelor, ştiu că tutela administrativă nu poate sufoca autonomia universitară, ştiu că Universitatea se află în coordonarea şi nicidecum în subordonarea ministerului, ştiu că subsidiaritatea presupune sprijin la nevoie, şi nu solicitarea sprijinului care te pune în raporturi de dependenţă…

– Rep. Deci, apreciaţi că au fost destul de rare asemenea ingerinţe nedorite!

-Rar şi doar sub forma unor tentative. Atât ca preşedinte al senatului, cât şi ca rector, am fost incomod pentru decidenţii administrativi centrali, dar am ermetizat U.C.B. în faţa imixtiunilor politicului – partinic. Eu n-am acceptat să negociez autonomia universitară, indiferent de presiunile unora. Ceea ce a nemulţumit şi persoane din interiorul instituţiei şi din diverse autorităţi centrale. Dar, nu-mi pare rău, mai ales că timpul mi-a dat dreptate! Respect orice opinie în măsura în care nu dăunează U.C.B. Nu mi-au plăcut condiţionările unor anonimi deveniţi miniştri ai educaţiei, şi răspunsurile pe care le-am dat au fost pe măsură! Şi, ca să fiu pe deplin înţeles, singurii miniştrii de după 1990, pe care-i respect sunt: Mihai Şora, Liviu Maior, Andrei Marga, Mircea Miclea şi Mihai Hărdău. În rest, au ocupat scaunul lui Spiru Haret sau C. Angelescu, exclusiv pentru CV-ul pe care l-au râvnit!

– Rep. Cum apreciaţi faptul că presa de can-can, oarecum cârcotaşă, cum bine se ştie, a scos în evidenţă refuzul dummneavoastră de a primi acele premii, fără să acorde atenţie gestului moralmente firesc prin care le-aţi transferat cu atâta generozitate în «contul» colegilor şi al comunităţii academice din Universitate?

-Nu mă interesează cum au apreciat gestul meu unii şi nici dacă i-au înţeles sau nu semnificaţia! Să fiu sincer, nici nu citesc fiţuicile care-şi descalifică vectorii de opinie! Eu am făcut un act de demnitate, onestitate şi solidaritate, precizând că nu e nici moral, nici corect ca organismul colegial pe care-l conduc – Senatul universitar – să-mi acorde premii. Mai ales că la Gala celebrităţilor, am fost singurul din România care a primit premiul pentru domeniul Educaţie, premiu acordat pentru cercetarea concretizată în 5 volume. Nu consider că este moral – având în vedere argumentele de mai sus – ca eu să fiu premiat de Senat, privând alţi colegi de acest drept. Mai ales că, ocupând o funcţie, orice evaluare internă poate induce suspiciuni. De aceea, am cedat cele două premii comunităţii academice pe care o reprezint.

– Rep. V-aţi gândit la un gen de «recurs la metodă», atunci când Rectorul Universității «Constantin Brâncuși» din Tg. Jiu, d-na prof. univ. dr. ing. Luminița Georgeta Popescu a subliniat că anumite observaţii subtile şi îndemnurile venite din partea dumneavoastră au ambiţionat-o şi mai mult în obţinerea performanţelor ştiinţifice?

-În opinia mea, întemeiată într-o experienţă îndelungată, pe funcţii de conducere diverse, autoritatea într-o funcţie se dobândeşte numai dacă cel ce o exercită reprezintă o autoritate epistemică. Într-o universitate nu se impun şefii, ci adevăraţii leaderi! Rectorul trebuie să fie model de profesor universitar. Adică, să deţină un fel de supremaţie, atât în activitatea didactică, cât şi în cercetarea ştiinţifică. Recunosc, că i-am stârnit mereu şi le apreciez eforturile, însă trebuie să confirme continuu. Altfel, nu vor avea nici recunoaştere, nici autoritatea profesională! De aceea, la Referendumul din 26 iunie, prin care se va stabili modalitatea de desemnare a rectorului, voi vota pentru varianta desemnării rectorului prin concurs. Adică, pentru o legitimare raţională, o legitimare în care meritul, competenţa reprezintă temeiul selecţiei.

– Rep. Credeţi că aveţi resursele financiare necesare pentru a onora angajamentul de a acorda unele facilităţi în privinţa reducerii taxelor de înscriere la master pentru studenţii şi pentru cadrele didactice din Universitate?

-Trebuie să le avem, pentru că o universitate nu poate exista fără studenţi şi este imoral să menţii Universitatea, doar pentru a plăti salarii angajaţilor. Trebuie să oferi, spre a ţi se oferi! Nu este imoral să nu-ţi protejezi studenţii proprii? Nu este normal să fii solidar cu profesorii din învăţământul nonuniversitar care doresc să-şi continue studiile la U.C.B.? Atunci, cu cine să fii solidar, cu personaje care se înscriu la masterat, doar pentru a avea o diplomă în plus? Am redus substanţial taxele la master, prin hotărâre de senat. Şi vom respecta această hotărâre, pentru că şcoala trebuie să creeze condiţii de acces şi celor lipsiţi de posibilităţi materiale, dar dotaţi intelectual.

– Rep. Cu promisiunea că vom reveni, Domnule Preşedinte Adrian GORUN, v-aş ruga să ne spuneţi, în încheiere, cum se derulează şi ce aspecte concrete implică dezbaterea publică a Proiectului noii Legi a Educaţiei Naţionale?

-Deocamdată acţionăm pe două planuri: diseminăm în continuare proiectul şi colectăm propunerile. În august, tragem linie, integrăm propunerile serioase şi redactăm textul final.

Interviu realizat de prof. Vasile GOGONEA