Interviu cu domnul prof. ing. Marian SLIVILESCU, Primarul Oraşului Tismana, Gorj: “Mă simt un primar «norocos», datorită localităţii în care m-am născut”

– Rep. Domnule primar, Marian Slivilescu, se pare că aţi încheiat anul 2017, cu împliniri mulţumitoare, pe măsura dorinţei dumneavoastră?

-A fost un an obişnuit, în care am fi dorit să facem ceva mai multe, atât eu, cât şi comunitatea din Tismana, dar, până la urmă, acestea sunt realizările, tragem o linie şi socotim! Să spunem că realizările sunt mai multe decât neîmplinirile!

– Rep. Totuşi, vorbim de un bilanţ pozitiv?

-Eu, aşa zic, pozitiv, pentru că s-au făcut paşi în dezvoltarea urbanistică a localităţii, cu obiective sociale şi culturale, pentru că avem Casa de cultură care a intrat într-un circuit de activităţi locale, judeţene şi chiar naţionale, e vorba de un Festival al muzicii lăutăreşti, când îl comemorăm pe acest rapsod popular, Cristian Geacu Cătăroiu, un apreciat lăutar de la care Tudor Gheorghe a preluat cunoscuta melodie: «Mărie, Mărie», atât de îndrăgită. Pentru că Tudor Gheorghe a venit într-o zi, când Geacu Cătăroiu se întorcea de la cărămidă, l-a făcut să cânte în curtea casei, fără să-i spună că venise din Bucureşti, de la Institutul de folclor, numai ca să asculte cântecele lui Cătăroiu.

“Nu e un primar care să nu-şi propună să fie cât mai mult în mijlocul oamenilor”

– Rep. Ca un gospodar apreciat, se pare că aveţi o deschidere de a fi în mijlocul oamenilor, de aceea, aş dori să ne spuneţi, ce înseamnă şi cum se desfăşoară întâlnirea primarului cu comunitatea?

-În primul rând, aş privi acest lucru ca pe o obligaţie de serviciu, pentru că nu e un primar care să nu-şi propună să fie cât mai mult în mijlocul oamenilor.

– Rep. Dar, dincolo de obligaţia de serviciu!

-Cred că e şi o componentă care ţine de pregătirea şi educaţia fiecăruia în parte, de receptivitatea faţă de nevoile cetăţenilor, pentru că toate acestea, nu le afli decât printr-un dialog, nu neapărat într-un cadru oficial, organizat, când poţi afla unele lucruri importante, stând de vorbă pe o bancă la poarta omului. Poate nu mă credeţi, dar sunt lucruri importante care se află chiar şi la cârciumă (??!!)…

– Rep. Ca în «Moromeţii» lui Marin Preda, cum s-ar spune! La cârciumă se «dezleagă» limbile, dar, mai «vorbeşte» şi băutura!

-Chiar în cârciumă, dacă vii, trebuie să-ţi păstrezi ţinuta de primar, eu aşa cred! Pentru că am venit din învăţământ, ştiu un lucru important pentru mine, că oamenii se uită cu atenţie la primar, mai ales cei care nu l-au votat, pentru că au nevoie de «argumente» care să justifice votul pe care nu l-au dat! Am încercat întotdeauna să fiu un exemplu! Aşa cum un profesor trebuie să fie un model, să se comporte civilizat! Spre exemplu, dacă le spune copiilor să nu mintă şi el este prins cu «mâţa-n sac», să nu consume alcool şi el să fie adunat de pe şanţuri, beat, ce exemplu ar mai fi acesta? La fel e şi un primar, pentru că el nu trebuie să facă de ruşine oamenii pe care îi reprezintă. E important să te simţi responsabil pentru întreaga comunitate, dar şi pentru fiecare om în parte, pentru ca aceia care te întâlnesc să aibă sentimentul de…hai, să nu spunem, chiar de mândrie, dar, cel puţin, să nu aibă sentimentul de jenă(!!!) în raport cu omul care îi reprezintă.

– Rep. O privire succintă a lui 2017, cu luminile şi umbrele lui, cum s-ar înfăţişa?

-A fost un an cu multe provocări pentru toţi primarii, de a se încadra în Programul naţional de dezvoltare locală, un an destul de aglomert în privinţa pregătirii documentaţiilor necesare accesării fondurilor guvernamentale PNDL2, cum  e cunoscut şi în care m-am implicat în totalitate. Am dorit ca la începutul anului, să mergem cu 4 solicitări pe acest PNDL2, iar aici mă refer la drumuri, apă, canalizare, cu o staţie de epurare şi la investiţii în domeniul sănătăţii, prin centrul de permanenţă. Am auzit de primării din Gorj care au depus până la 17 solicitări prin PNDL2, dar, birocraţia pe care o cunoaştem cu toţi ne-a consumat timp şi nervi, iar aici, mă refer la solicitările pentru atelierele de proiectare, ceea ce s-a concretizat, chiar într-o creştere a preţurilor, că, de, trăim într-o economie de piaţă, aşa zicem noi!

– Rep. Mai concret, la ce vă referiţi?

-Mă refer la studiile de fezabilitate şi la proiectele pe care a trebuit să le facem. Sunt avize şi aprobări pe care trebuie să le iei de la multe instituţii, anumite solicitări care au fost proiectate greşit, din păcate. Am să vă dau un exemplu. La un proiect trimis la Ministerul Culturi, a fost pierdută documentaţia, ce părere aveţi? E vorba de proiectul din jurul Mănăstirii Tismana, un monument istoric şi o vatră monahală multiseculară, unde aveam proiectul unei reţele de apă şi ne-am trezit că s-a pierdut! A trebuit să refacem documentaţia şi să o trimitem din nou, dar asta înseamnă timp şi bătaie de cap! Anul 2018 este anul transpunerii în practică a celor patru proiecte ale noastre, dar, să vedeţi, culmea, că am rămas pe listă numai cu două dintre aceste proiecte, iar celelalte două, când va fi, poate la anul, poate altădată…

– Rep. Poate niciodată!

-Asta ar fi culmea! Poate ne vom încadra într-o altă sesiune de investiţii, legată de reabilitarea reţelei de apă, adică, înlocuirea conductelor de metal la diametre corespunzătoare cu cele din material modern de polipropilenă, pentru a dispare turbiditatea pe care o mai întâlnim la «loviturile de berbec», atunci când sistemele se repornesc. Mai e vorba despre o investiţie de şase milioane, o alta pentru achiziţionarea de echipamente medicale pentru un act medical de calitate în Centrul de permanenţă care deserveşte o arie mai largă, inclusiv Godineştiul, iar medicii mi-au spus că au nevoi de această aparatură. E vorba de ecograf, electrocardiograf, aparat pentru resuscitare, toate acestea fiind în valoare de peste 5 milioane, deci, un proiect ambiţios!

“Totul pleacă de la nevoile oamenilor şi de la recunoaşterea acestor nevoi”

– Rep. Aşa cum un om ambiţios vă dovediţi şi dumneavoastră în ceea ce faceţi!

-Să ştiţi că totul pleacă de la nevoile oamenilor şi de la recunoaşterea acestor nevoi! Nereuşitele se leagă de reabilitarea drumurilor, care nu ne-a fost aprobată, iar în privinţa staţiei de canalizare şi epurare, am reuşit împreună cu «Aparegio» să intrăm pe o structură mai mare, fiind vorba de o sumă în jur de 13 milioane euro, un proiect imposibil de realizat prin eforturi proprii sau prin eforturi guvernamentale, pentru că noi avem speranţa că staţia de epurare şi canalizare se va realiza pe fonduri europene.

– Rep. Pentru anul 2018, aveţi şi proiecte cu elemente de noutate?

-Avem un priect deosebit pentru parc şi grădină publică, vreo 13 miliarde, în lei vechi, acolo unde a fost o groapă de gunoi. Aş mai aminti despre un proiect legat de locul de lângă lacul de acumulare, care ne duce către 2019, iar tradiţiile culturale pe care noi vrem să le păstrăm în Tismana, vor beneficia de o scenă multifuncţională în aer liber, un pavilion cu locuri de joacă pentru copii, cu piste pentru biciclete, ca să schimbăm «faţa» zonei şi să oferim servicii mai bune cetăţenilor.

– Rep. Domnule primar, pelerinilor din judeţ şi din toată ţara, care caută Mănăstirea Tismana, unii care vin chiar din străinătate, ce le oferiţi dumneavoastră, pentru a contura o imagine grăitoare despre acest minunat «colţ de rai»?

-Aveţi dreptate, datorăm aproape totul Mănăstirii Tismana, fără de care localitatea noastră nu ar fi atât de cunoscută! Chiar îi mulţumeam Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit, dr. Irineu, deoarece fără mănăstire, poate n-am însemna nimic! E un loc de atracţie pentru oamenii de cultură, dar şi pentru credincioşi, iar noi, vă spun sincer, dorim să trecem de la un «turism religios», la un turism de deconectare, de destindere, îmbinat cu un turism cultural, iar, dacă se poate, chiar cu un turism…gastronomic! Avem a oferi în acest sens, şi mă gândesc la pădurea de castani, cu o mare şansă, prin finalizarea în 2018 a proiectului, după ce s-au făcut plantări şi a fost aplicat un tratament de protejare împotriva dăunătorilor, Pădurea de castani este un obiectiv care ne individualizează, dar, trebuie să asigurăm trasee accesibile spre pădurea de castani, locuri de popas. Avem locuri pentru vânătoare, izbucurile de la Izvarna, spaţii de petrecere a timpului liber, cum sunt plaiurile Sohodolului, avem cinci arii naturale protejate, dincolo de ceea ce oferă mănăstirea, schiturile de la Cioclovina, de Jos şi de Sus, ca şi complexul care se creează la Merişoru, ca să întregim o listă de exemple grăitoare.

– Rep. Vă consideraţi un primar norocos, în aceste vremuri destul de frământate?

-Domnule profesor, sunt un edil «norocos», pentru localitatea în care m-am născut şi pe care temporar o conduc…

– Rep. Ca orice om care îşi iubeşte localitatea natală…

-Sigur că da, lucrul pe care îl fac, pleacă din dragostea pentru localitate, pentru că uit de multe ori de oboseală, de stres şi de câte şi mai câte, pentru că te gândeşti, mai întâi, că eşti fiu al acestor locuri, te bucuri, chiar dacă nu-i mulţumeşti pe toţi, te bucuri că laşi «urme» pe unde treci, iar cu cât reuşim să lăsăm mai multe «urme» frumoase, vom fi cu atât mai bucuroşi! Mă simt un primar «norocos», datorită localităţii în care m-am născut!

“Este o ocupaţie în care, dacă vrei să rezişti, trebuie să «arzi», iar acesta e un lucru greu”

– Rep. Priviţi cu optimism la viitorul acestei lumi în care trăim?

-De multe ori, pot să vă spun că simt mai puţin generaţia care vine după mine! Apar noi sisteme de valori din care nu pricep multe lucruri! Multe lucruri nu le înţeleg sau refuz să le înţeleg! Sunt marginalizate calităţi pe care eu le-am apreciat la oameni, se caută mereu o destructurare a valorilor!

– Rep. Caut un primar, şi descopăr un om cu înclinaţie spre reflecţia filosofică!

-La şaizeci de ani, trebuie să mai şi reflectăm! Nimic nu se poate face, fără îngăduinţa divinităţii! Să ştiţi că de mic, am intrat în biserică, smerit, cu frică de Dumnezeu, iar frica de Dumnezeu se converteşte în iubire de Dumnezeu, deci, este începutul şi izvorul înţelepciunii! Dumnezeu este bun şi îndelung răbdător!

– Rep. Aveţi şi unele dezamăgiri în exercitarea funcţiei de primar?

-Nu cred că e o meserie în care să nu ai şi dezamăgiri, iar aceasta, chiar nu e o meserie, ci, o ocupaţie! Dacă ar fi o facultate undeva, care pregăteşte «specialişti» pentru meseria de primar, nu mi-aş alege o astfel de facultate! Nu ştiu cum reuşesc unii să facă această meserie, de peste douăzeci de ani! Simt că mă epuizează! Să ştiţi că am venit din învăţământ sănătos, nu luam pastile, decât atunci când răceam, şi am soţia medic. Acum iau pastile şi pentru inimă, şi pentru diabet. Este o ocupaţie în care, dacă vrei să rezişti, trebuie să «arzi», iar acesta e un lucru greu!

– Rep. Mai aveţi timp şi pentru familie?

-Foarte rar, pentru că sunt situaţii în care ajung acasă după miezul nopţii şi în care trebuie să plec în teren de la trei dimineaţa! Sunt zile în care plec de acasă la şase şi jumătate şi ajung acasă când se întunecă! Vă spun, dacă nu aş avea şi unele satisfacţii, dacă nu aş vedea şi mulţumirea unor concetăţeni ai mei, nu aş putea face treaba aceasta!

– Rep. Nu pot încheia, fără să vă întreb, ce face mama?

-Mama e la vârsta de 86 de ani, citeşte zilnic «Gorjeanul», a fost învăţătoare şi vă apreciază mult articolele publicate, ca şi cele apărute pe site-ul “MONITORUL DE OLTENIA”! Probabil, cititul, vorbitul mult şi consumul de energie, îi dau mereu puterea de a trăi! Mamei îi datorez şi faptul că mi-e casa încălzită, găsesc o mâncare pregătită, încă mai poate!

– Rep. Vă rog să-i transmiteţi urări de sănătate, iar dumneavoastră, vă doresc un sincer, LA MULŢI ANI!

Profesor, Vasile GOGONEA

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *