Interviu cu domnul prof. dr. Gheorghe Nichifor, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Gorj: “E bine să vedem în jurul nostru, mai ales ceea ce a rămas durabil şi care ne defineşte ca popor, ca naţiune”

 – Rep. Domnule vicepreşedinte, prof. dr. Gheorghe Nichifor, suntem după tradiţionalele sărbători de iarnă, iar pentru început, vă rog să ne spuneţi, ce a însemnat pentru dumneavoastră anul 2017, pe care l-am încheiat de curând?

-Domnule profesor, anul 2017, aş dori să-l impart în două părţi distincte. Dacă în privinţa problemelor familiale a început cu nişte greutăţi insurmontabile, pot spune că prima parte a anului a fost dedicată şcolii pe care am condus-o timp de 15 ani, fiindcă e vorba despre Colegiul Naţional «Ecaterina Teodoroiu» din Tg. Jiu, unde şi dumneavoastră aţi funcţionat şi pe care îl cunoaşteţi bine, o unitate şcolară căreia îi sunt loial până voi ieşi la pensie, poate şi după aceea!

– Rep. O unitate de învăţământ etalon, care poartă amprenta activităţii dumneavoastră şi vă recomandă ca personalitate a învăţământului gorjean!

-Dacă o spune un om ca dumneavoastră, cu atâta experienţă, se pare că aşa este! Să continuăm cu cea de-a doua parte a anului trecut, care a fost o surpriză pentru mine, anunţată şi de către zodiile din anul precedent, când mi se spunea că se va întâmpla ceva deosebit la jumătatea anului 2017, deşi eu nu prea credeam în aceste «previziuni», când a fost această ofertă incredibilă, venită din partea colegilor de la PSD, a omului celui mai apropiat mie, preşedintele Cosmin Popescu, de a ocupa funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean pe probleme de cultură, învăţământ, culte şi aşa mai departe, la care pot face faţă, ca «provocări», ca să spun astfel.

“Din iunie 2017, pot vorbi de o anumită provocare pentru mine, întrucât am intrat în contact cu problemele funcţiei”

– Rep. Numirea în această funcţie reprezintă o recunoaştere a unei activităţi prin care v-aţi remarcat în aceşti ani, aşa că eu vă rog să continuăm cu partea a doua a anului 2017, una de acomodare cu noua funcţie, pesemne!

-Din iunie 2017, pot vorbi de o anumită provocare pentru mine, întrucât am intrat în contact cu problemele funcţiei…

– Rep. Şi aţi fost o prezenţă activă la diferite manifestări, la Arcani, de pildă, la Simpozionul: «Satul românesc – sat european», inclusiv la unele Sfinte Liturghii Arhiereşti oficiate de către Mitropolitul Olteniei în Gorj.

-Voiam să vă mai spun că încă din 2016, împreună cu vicepreşedintele de atunci, actualul Prefect, Ciprian Florescu, am elaborate un proiect de hotărâre prin care s-a luat decizia în Consiliul Judeţean ca anul 2017 să fie Anul «Ecaterina Teodoroiu»!

– Rep. Interesant, conduceaţi Colegiul Naţional «Ecaterina Teodoroiu» din Tg. Jiu şi propuneaţi Anul 2017 «Ecaterina Teodoroiu», parcă o aliniere favorabilă a astrelor!

-Da, exact, iar ca un «destin», mi-a revenit rolul de organizare a Anului «Ecaterina Teodoroiu» din partea Consiliului Judeţean! Au fost şi anumite limite ale acestui proiect, care exced persoanei mele şi cadrului discuţiei noastre, dar, cei care au urmărit atunci internetul, pentru că media a fost mai puţin prezentă atunci, nu ştiu din ce motive, au putut vedea spiritul de comunitate din partea Gorjului în omagierea eroinei noastre. Am constatat o receptivitate din partea cetăţenilor faţă de personalitatea «Eroinei de la Jiu».

– Rep. Nu vă e teamă că puteţi fi invidiat pentru ceea ce faceţi?

-Nu mi-e teamă, şi să vă mai spun că lucrez acum la o carte, care se vrea o continuare a celor patru pe care le-am publicat («Viaţa cotidiană în mărturii ale vremii»), pentru a sublinia că o indiferenţă faţă de monumentele istorice a existat întotdeauna, la toată lumea, dar, să nu focusăm discuţiile pe astfel de gesturi. Iată, prin 1931, un turist din Bucureşti era intrigat de faptul că a văzut un boboc de gâscă mort pe mormântul Ecaterinei Teodoroiu, care nu se afla în locul de azi, ci era ceva mai lăturalnic, dar, nu acesta mi se pare aspectul esenţial, pentru că sunt persoane care vor să vadă o dispută permanentă a autorităţilor locale cu opinia publică! Însă, noi trebuie să vedem semnificaţia luptei şi a sacrificiului Ecaterinei Teodoroiu pentru cauza libertăţii şi a întregirii neamului.

– Rep. Sunt lucruri frumoase în ceea ce întreprindeţi!

-Mulţumesc pentru că îmi spuneţi lucruri frumoase despre activitatea mea, dar, pentru mine, «examenul» în această postură de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Gorj a fost cel în care s-au omagiat cei o sută de ani de la moartea Ecaterinei Teodoroiu. Oricine accesează internetul, poate vedea ceea ce s-a întâmplat la Tg. Jiu la această aniversare, pentru că eroii noştri reprezintă personaje care trebuie «scoase în faţă», cu o mândrie firească!

– Rep. Eforturile dumneavoastră se înscriu în coordonatele activităţii unui istoric de frunte, autor de cărţi apreciate!

-Domnul profesor, am acum pe masă o carte a d-lui Ion Cepoi, pe care o vom lansa în ziua de 15 ianuarie, la Teatrul «Elvira Godeanu», atunci când vom lansa şi programul consacrat Centenarului Marii Uniri, deci cartea: «Catagrafia Gorjului 1918-2018», unde sunt inserate numele unor personalităţi de marcă ale Gorjului, academicieni, oameni de cultură care au făcut cinste acestor meleaguri, pentru că e mult de lucru într-un judeţ atât de intens «populat» cu nume prestigioase, iar acele personalităţi, unele venite din alte părţi ale ţării, au aflat în Gorj un loc primitor, atâta căldură sufletească. Pe un asemenea «teren», cred că nu poţi refuza să dai din tine ceea ce e mai bun!

“Programul Centenarului Marii Uniri, a doua «provocare» a mea, la care am lucrat împreună cu distinşi oameni de cultură din Gorj”

– Rep. Domnule profesor dr. Gheorghe Nichifor, sunteţi un istoric însemnat care învie trecutul pentru a-l raporta la prezentul nu prea încântător, dar, care speră la mai bine în viitor!

-O să vedeţi, pe 15 ianuarie 2018, la Teatrul «Elvira Godeanu», Programul Centenarului Marii Uniri, a doua «provocare» a mea, la care am lucrat împreună cu distinşi oameni de cultură din Gorj, iar proiecţia acţiunilor are în vedere nu doar trecutul şi prezentul, dar şi viitorul, cu un proiect al Bibliotecii judeţene, care merge pe ideea despre ceea ce se va întâmpla în următorii o sută de ani la Gorj.

– Rep. Deci, o prognoză cultural-spirituală pe termen lung, să spunem!

-Se poate spune şi aşa, dar aş menţiona şi rolul d-nei Olimpia Bratu, directoarea bibliotecii. Vedeţi, timpul ţi-l faci singur prieten, dacă ai înţelegere şi nu eşti stresat, dar, sunt hotărât să-mi continui proiectele, unele începute chiar mai demult, spre exmplu, un proiect început prin 1997, împreună cu o domnişoară care terminase facultatea de istorie, o carte despre «Regina Marii Uniri», apărută la vremea respectivă într-un tiraj redus, doar o sută de exemplare. Am gândit să reiau această lucrare, am extins-o de la 170 de pagini până la 310 pagini, o carte, nu atât «revăzută şi adăugită», cât restructurată şi regândită, pentru că atunci porneam de la «mitul» Reginei Maria, mama răniţilor şi Regina diplomat, pentru a contura ideea prezenţei Reginei Maria în mitologia feminină românească, pentru a profila şi o perspectivă biografică interesantă, mai ales că Regina Maria apare şi în istoriografia comunistă.

– Rep. Vă fascinează mereu privirea spre trecut!

-Nu sunt un nostalgic, dar se merge pe o variantă exclusiv negativă a istoriografiei predecembriste, în privinţa monarhiei şi a Reginei Maria! Istoriografia comunistă, mai ales cea din ultimii ani de dinainte de 1989, nu a negat în totalitate rolul monarhiei şi importanţa acesteia în făurirea României moderne, pentru că autori ca Mircea Muşat şi Ion Ardeleanu, care erau ideologi ai partidului comunist, au analizat cu oarecare obiectivitate realitatea care li se impunea, iar eu am încercat să scot profilul acesta cu lumini şi umbre, pentru că Regina Maria are «bile» albe şi negre în profilul personalităţii sale, ca orice om trăitor pe pământ.

– Rep. Ce evenimente de noutate mai aveţi?

-Vreau să vă mai spun că pe 27martie, anul acesta, vom avea un simpozion: «Gorjul – vatră de istorie românească», un simpozion iniţiat de fostul inspector Ion Ţucă, iar în anul acesta simpozionul va fi susţinut financiar şi de către Consiliul Judeţean Gorj, având ca temă: «O sută de ani de la Unirea Basarabiei cu România», conjugând acest simpozion cu accente ştiinţifice cu o şedinţă solemnă a Consiliului judeţean, fiind invitate cele trei raioane din Basarabia, prin reprezentanţii lor, cu o strânsă relaţie cu Judeţul Gorj. E vorba despre: raioanele  Sângerei, care este înfrăţit, Ungheni, care a semnat înfrăţirea şi pe care o parafăm pe 27 martie şi Raionul Călăraşi, situat la vreo 80 de km de graniţa cu România, care vrea să se înfrăţească cu noi şi la care vom răspunde pozitiv, tot pe 27 martie 2018. Poate reuşim să lansăm atunci şi cartea reeditată:  «Regina Marii Uniri», pentru că vrem să-l invităm şi pe Nicolae Dabija, pe un istoric de la Alba Iulia, dar, vom apela şi la prietenii noştri de la Craiova şi de la Bucureşti! Vom avea prezentate doar comunicările oaspeţilor şi sperăm să fie un moment care a marcat primul pas în făurirea României Mari!

– Rep. Deci, am în faţa mea un istoric neobosit!

-Ca istoric, am scos patru volume desprinse din viaţa cotidiană a Gorjului, din 1938 până în 1965, dar, am considerat util să mergem şi pe intervalul 1919-1937, ca să vedem în «oglindă» două lumi: lumea de dinainte de comunism şi lumea din timpul comunismului, pentru că am curajul să spun că lumea românească de după 1948 este o lume pe care nu trebuie s-o neglijăm sau s-o aruncăm în derizoriu! Românii noştri au avut capacitatea de a se adapta aceste noi realităţi…

– Rep. Dar, acest lucru s-a făcut cu multe jertfe, cu multe sacrificii!

-Aşa este, s-au distrus construcţii istorice, au fost omorâţi oameni, aşa cum s-au distrus multe lucruri şi după 1989, dar, e bine să vedem în jurul nostru, mai ales ceea ce a rămas durabil şi care ne defineşte ca popor, ca naţiune.

Profesor, Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *