Interviu cu domnul prof. dr. Gheorghe Nichifor, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Gorj: “Avem aceeaşi limbă, aceeaşi cultură, iar pe această bază, poate fi o reconstrucţie mai bine făcută, fără patimi, fără ură şi dezbinare”

– Rep. Domnule prof. dr. Gheorghe Nichifor, consideraţi că era bine că înainte de 1989, multe obiective importante se realizau şi prin muncă voluntară?

-Sigur că era bine, pentru că acum se face atâta propagandă pentru acţiunile de voluntariat, încât nu ştii ce să crezi! Unele obiective se datorează şi celor care s-au chinuit în închisori. Cu măiestrie scriitoricească, am încercat să dăm un caracter veridic unei lucrări documentate, pentru că soţia îmi aduce unele informaţii din documente de la Academie, iar eu încerc să le prelucrez pentru a realiza o lucrare de calitate.

– Rep. Cartea aceasta de pe masa dumneavostră de lucru, intiulată: «Marea Unire din 1918. Repere bibliografice gorjene» reprezintă un document de referinţă, desigur!

-Am vrut să-i dau un caracter de atractivitate mai profund, iar pentru cei care au scris istorie despre Judeţul Gorj, am inserat la subsol o mică bibliografie, cu puncte de vedere şi de apreciere, ceea ce nu se constată la multe lucrări, iar ordonarea am făcut-o prin cărţi, studii şi articole, pentru că articolele se scriu şi de către diletanţi, studiile de cei mai puţin diletanţi, iar cărţile se scriu mai greu, cu multă trudă. În capitolul al doilea al cărţii vorbesc despre istorici gorjeni în istoriografia românească şi universală, oameni «tari», cum ar fi Ion Teoteoi, specialist în Bizanţ, Constantin Buşe, în America Latină, Iulian Cârţână, în istoria Mării Negre şi a strâmtorilor, Mircea Dogaru, specialist în legendarul Vlad Ţepeş, ca şi mulţi alţii care au scris istorie şi au făcut istorie despre neamul românesc şi despre istoria universală.

“Politica a fost şi este «taxată» ca un domeniu care aduce avantaje, o sinecură”

– Rep. Se pare că aţi schimbat puţin «faţa» unei instituţii judeţene, implicând-o în activităţi culturale de ţinută, ceea ce vă responsabilizează şi mai mult. De fapt, cine este omul Gheorghe Nichifor, domnule vicepreşedinte şi cum poate fi văzută legătura dintre activitatea culturală şi activitatea sa politică?

-Eu am fost nemulţumit şi nefericit mulţi ani, pentru că politica a fost şi este «taxată» ca un domeniu care aduce avantaje, o sinecură, iar dacă toţi am privi lucrurile astfel, nu ar fi deloc bine! Cu ani în urmă, am intrat în «strămoşul» Partidului Social Democrat, probabil sunt unul dintre cei mai vechi de aici, pentru că nu mi-am schimbat opţiunile decât pentru scurtă vreme cu un «proiect» care s-a numit «Alianţa pentru România», în care am crezut, aşa încât, cei cărora le-am dedicat munca mea, începând din 1983, când m-am stabilit în Gorj, m-au obligat să fac ceva în folosul oamenilor. Sunt situaţii în care nu vreau să ies în faţă, dar obligaţia de a reprezenta instituţia impune să spui ceva care să fie aproape de aşteptările oamenilor.

– Rep. Aveţi suficiente argumente pentru a fi credibil în faţa oamenilor, domnule Gheorghe Nichifor?

-Ceea ce fac aici, eu o văd ca pe o politică a bunului simţ! Cred că dacă toţi am merge pe ideea aceasta, care mă duce la doctorul Nicolae Lupu, din perioada interbelică, un parlamentar care îşi plătea şederea la hotel din propriul buzunar, acest lucru mă determină să cred că trebuie să mai vedem şi sacrificii, nu numai avantaje! Pentru aceasta, e nevoie să te gândeşti şi la interesul colectiv, nu doar la interesul personal. Ofer gorjenilor cărţi scrise dezinteresat, nu am publicat cărţi decât pe salariul meu şi al soţiei, pentru că am avut norocul unor salarii bune, am fost şi director, deci, vreau să le ofer gorjenilor o imagine cât mai credibilă în ceea ce priveşte persoana mea. Vreau să scăpăm de «povara» învinuirilor nefondate!

“Clasa politică peste care se aruncă această anatemă are şi oameni de bun simţ”

– Rep. Ţineţi atât de mult să ne demonstraţi că în politică pot fi şi altfel de oameni, decât cei cu care ne-am obişnuit?

-Clasa politică peste care se aruncă această anatemă are şi oameni de bun simţ! Eu nu ştiu dacă voi ajunge vreodată să reprezint interesele judeţului sau ale ţării într-un organism din acesta reprezentativ, dar, caut să mă pun în postura oamenilor de calitate! Este important să vedem şi nivelul cultural al societăţii româneşti, un nivel cultural care se prăbuşeşte îngrijorător, nu atât din perspectiva unor oameni mai în vârstă, din generaţia noastră, cât, mai ales, din perspectiva generaţiei tinere şi informatizate, care se bazează pe informaţii trunchiate, incomplete.

– Rep. Domnule vicepreşedinte, cu un asemenea interlocutor, nici nu ştii cum trece timpul, de aceea, mă şi gândesc la viitoarele noastre dialoguri!

-Cred că v-am şi făcut oferte de a fi prezent la viitoarele noastre acţiuni culturale, aşa că ne bucură prezenţa dumneavoastră!

– Rep. Vor fi nişte pretexte fericite! Dar, până la asemenea «pretexte», care ar fi gândurile şi speranţele dumneavoastră pentru acest an 2018 jubiliar, în care aţi intrat cu mari ambiţii şi cu dorinţa de a face lucruri mai bune?

-Pentru că încerc mereu să mă raportez şi eu la ştirile de bun simţ, la ştirile pozitive, să vă spun că am văzut la un post de televiziune un Mircea Coşea care spunea că ne aflăm…pe drumul cel bun, ca să nu mai acredităm ideea că acest popor trece printr-o tragedie cumplită! Cei care vor să accepte mesajul acestui interviu, vreau să le spun că intrând în istoria noastră, mai veche sau mai apropiată, vor vedea că au fost momente cu o mare încărcătură emoţională şi de un tragism şi mai mare decât în zille noastre. Am ştiut să ieşim din situaţii mult mai grele, cu distrugeri pricinuite de război, cu foamete, cu sacrificii enorme!

– Rep. Numai confruntările acelea din primul război mondial, de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, când soarta ţării părea pecetluită, câte sacrificii au fost!

-Pentru că mai sunt dator să vă răspund la întrebarea anterioară, ei, bine, anul 2018 reprezintă şi un moment de relansare a spiritului românesc, la care trebuie să fim prezenţi cu toţi, să avem încredere în existenţa noastră ca naţie, în existenţa noastră ca popor, pentru că oamenii trebuie să înţeleagă deosebirea dintre popor şi naţiune, să fim atenţi şi să cuplăm cu valorile noastre, iar acest lucru trebuie să pornească de la comunitatea mică, pentru că nu mai sunt relevante întrunirile de mii de oameni, unde să aplaudăm zicerile unor lideri mai puţin carismatici. Din interiorul comunităţilor mici trebuie începută reconstrucţia, fiindcă ea chiar există, dar, care să aibă ca numitor comun sentimentul că suntem români!

– Rep. Dar, oare, e suficient, doar să ne gândim la cântecul «Noi suntem români» sau la cântecul «Treceţi batalioane române Carpaţii», ce credeţi?

-Dacă se merge pe idei cruciale care au pătruns până jos, avem şi motive să fim optimişti! Pentru că ne-am păstrat identitatea, avem aceeaşi biserică, avem aceeaşi limbă, aceeaşi cultură, iar pe această bază, poate fi o reconstrucţie mai bine făcută, fără patimi, fără ură şi dezbinare, fără pizmă faţă de cel de lângă tine, care a reuşit să facă ceva, deci, să fim mai buni, mai solidari şi mai uniţi!

Profesor, Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *