Interviu cu domnul Bebe-Viorel IONICĂ, vicepreşedinte al PSD Gorj, fost secretar de stat la Ministerul Comunicaţiilor “Cei care au «bagheta», ar trebui să ştie ce fac, ce conduc, ce «partitură» experimentează, să creeze «partitura», să o interpreteze, să pună pe alţii să o ducă la bun sfârşit”

– Rep. Domnule ministru, Bebe-Viorel Ionică, în discuţia noastră anterioară, vorbeaţi despre o industrie care nu se poate constitui decât pe baza unor căi de acces bine gândite şi solid construite, aşa cum ar trebui să avem, de fapt!

-La acest capitol suntem deficitari! Vedeţi, aceasta e zona geografică în care ne aflăm!

– Rep. Cu toate că ne aflăm într-o zonă strategică interesantă, bine poziţionată!

-Noi aşa zicem, dar când vorbim despre strategii globale, naţionale sau regionale, hotărât lucru, avem nişte minusuri pe care nu le putem ignora, iar atunci, trebuie să ne gândim la soluţii de rezolvare

“Trebuie să punem în valoare mintea omului, creierul care gândeşte”

– Rep. Consideraţi că lipsesc resursele financiare?

-Nu neapărat! Mai întâi să avem căi de acces, resurse materiale şi umane, iar ca să evităm acest «conglomerat» de probleme, trebuie să punem în valoare mintea omului, creierul care gândeşte, chiar dacă au fost făcuţi paşi importanţi care ne arată că România se află pe primele locuri în privinţa comunicaţiilor, iar la această reuşită, pot spune că am contribuit şi eu, ca ministru secretar de stat, iar acum revin şi spun că putem avea aici o «fabrică de creiere», de inteligenţă, ca să fim şi mai concişi, ca să angajăm o mie, două mii sau cinci mii de oameni…

– Rep. Şi care ar fi criteriile de angajare a unor astfel de oameni, domnule ministru?

-În primul şi în primul rând, să se ia decizia, nu ştiu, la nivel naţional sau la nivel local, unde să spunem, domnule, vrem să facem o zonă liberă de obligaţii fiscale în Gorj, pentru că putem avea firme multinaţionale care să vină să angajeze oameni din Gorj! Spun aceasta, pentru că s-ar putea ca la un moment dat, gorjenii să nu mai fie suficienţi pentru forţa de muncă necesară, pentru că ne gândim la mii de oameni, nu doar la o sută de salariaţi! Mă gândesc la o perspectivă mai largă!

– Rep. Bine, bine, dar pentru început…

-Pentru început, iată, avem aici la noi o firmă americană care a angajat 250 de oameni şi care lucrează cu perspective să «meargă» spre o mie de oameni, iar în viitor, pot să fie şi mai mulţi!

– Rep. Spuneţi acest lucru, mai ales în calitate de şef al Centrului de calcul?

-Nu, nu, pentru că nu sunt şeful Centrului de calcul! Eu spun acest lucru, în calitate de cetăţean care trăieşte în Gorj!

– Rep. Ca să convingeţi prin ceea ce spuneţi, vă consideraţi şi un IT-ist de frunte?

-Nu ştiu, dacă, neapărat, dar nu este necesar să ne apreciem noi înşine! Să-i lăsăm pe alţii să aprecieze, pentru că eu, unul, nu pot să spun despre mine, că sunt un analist sau un informatician «de frunte», neapărat!

– Rep. Totuşi, aveţi o bogată experienţă acumulată în acest domeniu!

-Da, e adevărat, pentru că sunt zeci de ani de când mă ocup cu acest domeniu, iar, cu cât înveţi mai mult, cu atât ştii mai puţin!

– Rep. Sună ca un aforism, dar e foarte frumos cum o spuneţi!

-Ceea ce am avut de transmis, cred că am transmis, iar cei care au vrut să înveţe cât mai mult, au reuşit acest lucru! Până la urmă, totul ţine de mintea omului, de «creierul» lui, nu neapărat de ceea ce vrei să-i transmiţi!

“Dumnezeu este Creatorul, iar omul, ca «produs» al Creaţiei, se dovedeşte el însuşi un creator”

– Rep. Cam la fel e şi la şcoală, unde trebuie să înveţi carte!

-Exact, pentru că-i arăţi omului pe Dumnezeu şi el zice că-i diavolul! Dar, Dumnezeu este Creatorul, iar omul, ca «produs» al Creaţiei, se dovedeşte el însuşi un creator!

– Rep. Cu zeci de ani în urmă, chiar înainte de 1989, citeam unele lucruri despre Japonia, despre angajarea unor salariaţi la ei, unde criteriul fundamental inclus în «interviul» de angajare a unei persoane era tocmai creativitatea, pentru că japonezii considerau, încă de pe atunci, că sunt maşini mult mai performante decât omul, pentru a efectua muncă fizică, iar muncitorul trebuie să fie un «creator» de maşini, un inventator!

-Perfect de acord cu acest lucru, iar eu cred că sunt multe proiecte la care mă gândesc, atât cele cu aplicabilitate directă la viaţa de zi cu zi a omului, dar şi cu o aplicabilitate mai largă!

– Rep. Aţi observant un fel de «conservatorism», un gen de reţinere a oamenilor de a nu face un pas înainte în promovarea ideilor noi, acolo, în ministerul unde v-aţi desfăşurat activitatea?

-Putem spune şi acest lucru, dar am tras şi concluzia că la noi, în administraţia centrală, se întâmplă un lucru ciudat, pentru că la nivel de «high level» (nivel înalt n.n.), deci, la nivel de «vârf», se schimbă miniştri foarte des, ceea ce e greu de înţeles, pentru că în perioada când am fost secretar de stat la comunicaţii, s-au schimbat cinci miniştri, în patru ani de zile!! Ceea ce se spune sau cine spune, că nu contează cine e ministru, dar contează lumea care e în minister! Acela face o mare greşeală, pentru că, până la urmă, orice sistem, orice instituţie se conduce de la vârf, iar eu am spus de multe ori acest lucru!

– Rep. Dar, «capul» se sprijină pe un «trup», domnule ministru!

-Evident, dar, imaginaţi-vă o căruţă mânată de un vizitiu beat sau care e «dus cu pluta», cum se mai spune, sau a adormit în căruţă! Atunci, unde merge căruţa, domnule profesor? Poate ajunge în şanţ sau într-un caz fericit, poate ajunge aproape de casă, dacă e căluţul cuminte! Pentru că omul care trebuie să conducă e cu mintea departe!

“Asistăm la o deprofesionalizare gravă a situaţiei angajaţilor”

– Rep. Vă referiţi la calitatea actului de conducere?

-Deci, cei care au «bagheta», ar trebui să ştie ce fac, ce conduc, ce «partitură» experimentează, să creeze «partitura», să o interpreteze, să pună pe alţii să o ducă la bun sfârşit!

– Rep. Din păcate, nu prea se întâmplă acest lucru, deşi o spuneţi bine!

-Ce să vă mai spun, că în aceşti patru-cinci ani de zile, nu am văzut nici un «dirijor» sau nici un creator care să vină cu o «partitură» sau cu o temă! Iar acest lucru, am curajul să-l spun, că majoritatea sunt depăşiţi de evenimente, de realitate, pentru că industria de IT, deşi este foarte tehnică şi cu multe probleme specifice, care, dacă nu le gestionezi şi nu le stăpâneşti, apar inconveniente!

– Rep. Aţi lucrat într-un minister în care «comunicarea» e literă de lege!

-Am lucrat în Ministerul Comunicaţiilor, care nu era un minister prea mare, în jur de o sută de angajaţi, ca să vă mai spun că din toţi cei care lucrau acolo, nu erau decât doi-trei specialişti în IT şi în comunicaţii, restul, nici o calificare…ce să mai spun?

– Rep. Atunci, care erau criteriile de angajare?

-Nu ştiu, pentru că i-am găsit acolo…acei «dinozauri», cum îi numeaţi dumnevoastră, iar eu eram poate singurul care făcusem facultatea de calculatoare!

– Rep. Doamne, în ministerul comunicaţiilor o asemenea situaţie?

-Ar fi interesantă o analiză a situaţiei existente în acest minister, dar, nu cred că e singurul care poate fi analizat! Din păcate, asistăm la o deprofesionalizare gravă a situaţiei angajaţilor!

– Rep. Să ştiţi că şi la ministerul educaţiei situaţia nu diferă, pentru că atunci când lucram la Inspectoratul şcolar, veneau în control, deci, pentru a controla situaţia din judeţ, veneau de la minister anumite persoane rupte de realitate, iar sarcina lor era «de îndrumare şi control», iar cât priveşte îndrumarea, ce să mai zic?

-Cred că vă amintiţi că în 2010, când au fost reduse drastic salariile, ştiu că multe persoane evitau să se angajeze în instituţii centrale, pentru că un absolvent de calculatoare căuta un loc de muncă mult mai bine plătit. Sunt oameni tineri care se gândesc la viitor, dar, cu ce să-i plăteşti, domnule?

– Rep. Domnule ministru, Bebe-Viorel Ionică, dumneavoastră şi familiei dumneavoastră, vă doresc Sărbători Fericite! Un sincer şi călduros: LA MULŢI ANI!

Profesor, Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *