El este românul care a rescris istoria matematicii la numai 26 de ani.

Traian Lalescu a fost unul dintre fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale şi autorul primei lucrări importante de sinteză matematică din literatura ştiinţifică universală.

Traian Lalescu a fost un academician şi matematician român, profesor universitar la Bucureşti şi la Timişoara. A înfiinţat Şcoala Politehnică din Timişoara şi a fost primul său rector.

Personalitate proeminentă a şcolii matematice româneşti. Are contribuţii în multiple domenii ale matematicii pure şi aplicate. Este unul din fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale. A lăsat numeroase studii în domeniile ecuaţiilor funcţionale, seriilor trigonometrice, fizicii matematice, geometriei, algebrei, istoriei matematicii.

Născut în 12 iulie 1882, Traian Lalescu a fost fiul unui modest funcţionar de bancă, bănăţean originar din Cornea – judeţul Caraş-Severin, mama fiind, după părinţi, ardeleancă. Indiferent de situaţia materială, Traian Lalescu a fost un strălucit elev şi premiantul de onoare al tuturor şcolilor pe care le-a frecventat. Din clasa a VI-a a devenit corespondent al Gazetei Matematice. A studiat matematicile la Iaşi şi la Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Ţiţeică, Spiru Haret, Ermil Pangrati, Anton Davidoglu şi Nicolae Coculescu.

Cu o bursă modestă a studiat la Paris unde, în 1908 şi-a susţinut teza de doctorat cu titlul “Sur l€™’equation de Volterra”. Această lucrare va fi considerată prima contribuţie de seamă în domeniul ecuaţiilor integrale şi îi va aduce stimă marelui matematician Vito Volterra. Tot la Paris a obţinut şi diploma de inginer la Şcoala Superioară de Electricitate.

A publicat în 1911 cel dintâi tratat din lume asupra ecuaţiilor integrale, intitulat “Introducere la teoria ecuaţiunilor integrale”.

A militat pentru înfiinţarea Şcolii Politehnice din Timişoara al cărei prim rector a fost în 1920.  Traian Lalescu a fost de asemenea deputat de Caransebeş.

Traian Lalescu nu a fost numai un matematician de excepţie, cu contribuţii unanim recunoscute pe plan mondial, ci şi un inginer remarcabil, un economist de marcă, un fin cunoscător al artei româneşti şi universale. Pe bună dreptate, s-a spus că a fost unul dintre ultimii enciclopedişti. Deşi a trăit numai 47 de ani (1882 a€“ 1929) a lăsat în urmă contribuţii memorabile în toate domeniile evocate.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice pentru data de 12 iulie:

1797 – A încetat din viaţă poetul Ienăchiţă Văcărescu (n. 1740). A fost, de asemenea, diplomat, precum şi istoric

1859 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza înfiinţează Oficiul de Statistică, una dintre primele instituţii publice create după Unirea Principatelor

1884 – S-a născut pictorul şi sculptorul Amedeo Modigliani (m. 24 ian, 1920, Paris)

1904 – S-a născut poetul Pablo Neruda, laureat al Premiului Nobel în anul 1971 (m. 23 sep, 1973)

1909 – S-a născut filosoful Constantin Noica (“Sentimentul românesc al fiinţei”, “Creaţie şi frumos în rostirea românească”, “Devenirea întru fiinţă, vol. I: Incercarea asupra filozofiei tradiţionale”; “vol. II: Tratat de ontologie”) (m. decembrie 1987)

1933 – S-a născut scriitorul Alexandru Ivasiuc. (m. 4 martie 1977)

1999 – A murit prozatorul şi eseistul Mircea Nedelciu, considerat a fi unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai curentului optzecist şi ai postmodernismului în literatura română. (“Aventuri într-o curte interioară”, “Şi ieri va fi o zi”, “Zmeura de câmpie”) (n. noiembrie 1950)

 

Sursa