EDITORIAL. Mândria de a fi român.

Motivele de mândrie ale românilor sunt legate, în general, de faptul că au aproximativ aceeaşi origine etnică cu diverse şi variate personalităţi. Sunt mândri că sunt români pentru că Eliade a fost un universitar american de origine românească, că Eugen Ionesco sau Emil Cioran au fost personalităţi marcante ale culturii franceze, având originea română. Sunt mândri că Herta Mueller, o scriitoare germană născută în Timişoara a luat Nobelul. Şi tot aşa….

Nu contează pentru ei că majoritatea acestor mari personalităţi născute în România sau de origine românească au trebuit să plece din ţară ca să se împlinească cultural şi profesional. Ce contează că Emil Cioran era profund scârbit de ţara în care se născuse şi de impotenţa istorică a poporului din care făcea parte? Cu voia sau fără voia lui, este împachetat şi obligat să devină subiectul mândriei de a fi români al multora.

Dar această schemă împiedică pe români să îşi direcţioneze orgoliul naţional aşa cum trebuie. În spatele inevitabilelor personalităţi născute din poporul acesta sunt înghestuite şi ascunse o grămadă de neîmpliniri şi frustrări evidente.

În loc să ne dorim să fim un popor mai bun, mai performant, o ţară mai bogată şi mai frumoasă, ne mulţumim să ne aciuăm la umbra statuilor diverselor personalităţi şi de acolo să ne oblojim frustrările.
Ce contează că cerşetorii noştri (deşi ţigani, sunt tot ai noştri, că Statul român a fost incapabil să îi educe şi să îi integreze) cerşesc cu acordeonul prin toate metrourile lumii? Noi ne consolăm că Angela Gheorghiu e aplaudată în picioare la marile Opere ale lumii.
Ce contează că francezii au obosit de mica infracţionalitate şi impertinenţă a lumpenului rromano-valah mutat prin vechea Galie? Dacă “le-am împrumutat” pe Ionesco sau Cioran, trebuie să accepte la “pachet” şi vreo câteva zeci de mii de pungaşi şi mardeiaşi, nu?

Ce contează că suntem ţara cu cea mai mare rată a alcoolismului din UE? Faptul că s-a născut Dumitru Stăniloae între români pare suficient ca aceştia să se împopoţoneze cu titlul de popor creştin.

Însă când vom fi mândri că suntem ţara cu cele mai bune Universităţi din lume (o ambiţie deloc imposibil de realizat) şi nu care exportă universitari şi cercetători, când vom fi mândri că avem condiţiile ca să vină la noi “ciorani”, “ioneşti” şi “eliazi” de pe alte meleaguri, neprimitoare, abia atunci orgoliul nostru va fi justificat.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *