Dumnezeu ne arată puterea sfinţitoare a Sfântului Duh în lume

În Duminica a 8-a de Paşti avem Sărbătoarea «Pogorârea Sfântului Duh» sau «Rusaliile» sau «Cincizecimea» (Sf. Ev. Ioan 7, 37-53; 8,12), o zi minunată care aminteşte de venirea Duhului Sfânt peste apostoli, când Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, i-ar fi umplut de darurile sale pe aceştia, pentru ca ei să capete puterea de a vorbi în limbi străine, necunoscute de către apostoli până atunci. Aşadar, spre mirarea şi nedumerirea multor oameni aflaţi în Ierusalim, cei 12 au început să predice învăţătura Mântuitorului în diferite limbi, deşi aceşti ucenici erau cunoscuţi de mulţi dintre cei prezenţi ca fiind evrei simpli, în niciun caz preocupaţi de învăţarea limbilor străine. Atunci apostolii au ieşit în toată lumea, săvârşind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor şi aducând la credinţă de la oameni simpli la împăraţi. Rusaliile reprezintă, totodată, sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine, pentru că, în aceeaşi zi, în urma cuvântării Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creştinism aproximativ 3.000 de oameni, care au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim, nucleul Bisericii de mai târziu. De la început, să spunem că în Vechiul Testament, Cincizecimea amintea de primirea Legii pe Muntele Sinai, de suferinţele evreilor în pustiu, precum şi de necazurile cele multe prin care au trecut, până să ajungă în pământul făgăduinţei. De aceea, la această sărbătoare se mulţumea lui Dumnezeu şi pentru secerişul nou, pentru noua recoltă. Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt a fost numită, în româneşte, Rusalii, de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană, consacrată cultului morţilor. Creştinii au preluat obiceiul roman, făcând din sâmbăta de dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire generală a morţilor. În unele zone ale ţării, în sâmbăta Rusaliilor se împart oale împodobite cu flori, cu un colac deasupra, pentru pomenirea morţilor. În Duminica Rusaliilor se împart farfurii frumos împodobite pentru vii, se ţin Moşii de vară sau de Rusalii, cu târguri unde oamenii găsesc cele necesare pomenilor, dar care sunt şi prilej de veselie. Se crede că sufletele morţilor (moşilor), după ce părăsesc mormintele în Joia Mare (cea de dinaintea Paştilor), se preumblă printre cei vii, înapoindu-se la locul lor în Ajunul Rusaliilor. Tot de Rusalii, în biserici se aduc ramuri verzi de tei sau de nuc, care se binecuvântează şi se împart credincioşilor, acestea simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh pogorât peste apostoli. Potrivit tradiţiei Bisericii Ortodoxe, lunea de după duminica Rusaliilor este consacrată proslăvirii Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh). Astfel, sărbătoarea Rusaliilor are consacrate două zile.

          Duhul Sfânt îşi stabileşte reşedinţa permanentă în inimile credincioşilor

În această Sfântă Duminică, vom înţelege mai bine că Dumnezeu ne arată puterea sfinţitoare şi înnoitoarea Sfântului Duh în lume, că dintre toate darurile date de Dumnezeu omenirii, nu există nici unul mai mare decât prezenţa Duhului Sfânt care are multe funcţii, roluri şi activităţi. În primul rând, El face o lucrare în inimile tuturor oamenilor de pretutindeni, căci Domnul Iisus a spus ucenicilor că El va trimite pe Duhul în lume pentru a “convinge lumea de vinovăţie în ceea ce priveşte păcatul, neprihănirea și judecata” (Ioan 16:7-11), iar în acest fel, toată lumea are “conștiința că există Dumnezeu” chiar dacă nu vor să recunoască acest lucru. Duhul aplică adevărurile lui  Dumnezeu în minţile oamenilor, pentru a-i convinge prin argumente corecte şi suficiente că sunt păcătoşi. Răspunzând la convingerea Lui, Duhul îi aduce pe oameni la mântuire, iar odată mântuiţi, noi aparţinem lui Dumnezeu, iar Duhul îşi stabileşte reşedinţa în inimile noastre pentru totdeauna, ne pecetluiește cu confirmare, certificând şi asigurându-ne arvuna pentru statutul nostru veșnic de copii ai Săi. Domnul Iisus a spus că El ne va trimite Duhul pentru a fi Ajutorul, Mângâietorul şi Călăuzitorul nostru, “Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângâietor care să rămână cu voi în veac” (Ioan 14:16). Cuvântul grecesc tradus aici “Mângâietor” înseamnă “cel care este chemat alături de…”, arătând pe cineva care încurajează şi îndeamnă. Pentru noi, Duhul Sfânt îşi stabileşte reşedinţa permanentă în inimile credincioşilor (Romani 8:9; 1 Corinteni 6:19-20, 12:13), mai ales că Domnul Iisus ne-a dat Duhul ca o “compensaţie” pentru absenţa Lui, pentru a îndeplini funcţiile pe care El Le-ar fi făcut, dacă ar fi rămas cu noi. Desigur, printre aceste funcţii este și aceea de descoperirea adevărului. Prezenţa Duhului în noi ne dă puterea să înţelegem şi să interpretăm Cuvântul lui Dumnezeu pentru că Domnul Iisus le-a spus ucenicilor Săi că “atunci când Mângâietorul, Duhul Adevărului va veni, El îi va conduce în tot adevărul” (Ioan 16:13). El dezvăluie minții noastre întregul sfat al Lui Dumnezeu referitor la închinare, doctrină şi la viaţa creştină. Duhul Sfânt este “managerul” suprem, care merge înaintea noastră, eliminând toate obstacolele, făcându-ne să înțelegem toate lucrurile clar și deslușit. El ne conduce în felul în care ar trebui să mergem în toate lucrurile spiritual iar fără un astfel de ghid, vom fi pasibili de a comite greșeli. O parte esenţială a adevărului pe care El îl descoperă în viaaţa noastră Duhul Sfânt este Acela că Domnul Iisus Hristos este Cel care a spus că este, deci, există (Ioan 15:26; 1 Corinteni 12:3). Spiritul Duhului Sfânt ne convinge de dumnezeirea lui Hristos şi de întruparea Lui, de faptul că El este Mesia, de suferinţa, moartea, învierea şi înălţarea Lui la dreapta lui Dumnezeu, şi de rolul Său ca judecător al tuturor. Duhul Sfânt Îl proslăvește pe Hristos Mântuitorul în toate lucrurile (Ioan 16:14). Harul Duhului Sfânt ne păzeşte din pruncie, ne păzeşte în anii tine­reţii, când putem fi ademeniţi de frumuseţile amăgitoare ale lumii, ca să nu cădem în grele păcate şi să ne pustiim frumuseţea sufletului, ci să tin­dem spre desăvârşirea frumuseţii spirituale. Harul Sfântului Duh bate la uşa inimii noastre în tot cursul vieţii noastre şi ne mustră pentru păcatele făptuite, chemându-ne la îndreptare, la căinţă şi pocăinţă, până nu vine ceasul cel greu al bolii, al suferinţei şi al morţii. Pe mulţi, harul Sfântului Duh îi scoate din adâncul patimilor, ne sădeşte în sufletele noa­stre părerea de rău pentru greşelile şi păcatele noastre, căinţa, puterea spre îndreptare, face să crească puterile noastre duhovniceşti în luptă cu ispitele trupului şi ale lumii, în luptă cu păcatul, în luptă cu înşelăciunile, meşteşugirile şi uneltirile diavolului. Puterea Harului Sfântului Duh smereşte pe cei mândri, îmblânzeşte pe cei cruzi, pe cei lacomi şi avarii îi face milostivi şi îndurători, pe cei desfrânaţi îi curăţă şi-i întoarce cu iubire către familiile şi copiii lor.

Pogorârea directă a puterii sfinţitoare a Sfântului Duh a împlinit făgăduinţa Domnului Iisus Hristos

Un rol definitoriu al Duhului Sfânt este acela de dătător de daruri. Toate aceste daruri, atât cele mari, cât și cele mici, sunt date de Duhul Sfânt, pentru a fi vestitorii Lui în lume, demonstrând harul Său şi glorificându-L pe El. Duhul, de asemenea, funcţionează ca producător de roade în vieţile noastre, iar când El locuieşte în noi, începe lucrările de recoltarea roadelor în vieţile noastre, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea şi înfrânarea poftelor (Galateni 5:22-23). Acestea nu sunt roadele trupului nostru, care este incapabil de a produce astfel de roade, ci ele sunt produse de prezența Duhului în vieţile noastre. De aceea, conştiinţa că Duhul Sfânt al Lui Dumnezeu locuiește în vieţile noastre, că El împlinește toate aceste funcții miraculoase, că El locuieşte în noi pentru totdeauna, şi că El nu ne va părăsi sau abandona, este un motiv de mare bucurie şi mângâiere. Să-I mulțumim Lui Dumnezeu pentru acest dar scump-Duhul Sfânt şi lucrarea Lui-în vieţile noastre! În loc de concluzie, putem aprecia că Sfântul Duh, Sfinţitorul şi Domnul-de-viaţă-făcătorul este a treia persoană a Sfintei Treimi, că El este consubstanţial, adică de aceeaşi fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul şi egal cu Ei. Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie ne descoperă limpede această învăţătură despre Duhul Sfânt, mai ales că Mântuitorul ne învaţă că Duhul Sfânt are fiinţă dumnezeiască de la Tatăl, prin purcedere “Iar când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi pentru Mine”(Ioan 15, 26). Pentru că Dumnezeu Atotputernicul ne arată acest lucru, puterea sfinţitoare şi înnoitoare a Sfântului Duh în lume s-a făcut cunoscută în toate veacurile, căci El pururea lucrează pentru sfinţirea oa­menilor împreună cu Tatăl şi cu Fiul, pentru că Duhul cel Sfânt îi îndeamnă pe oameni şi îi apropie de adevăr, pentru că i-a învăţat să săvârşească cele plăcute lui Dumnezeu Chiar de la prima pagină a Sfintei Scripturi, ni se spune: «Şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor» (Gen. I, 2), dar, El s-a făcut lumii mai lămurit prin Mântuitorul Iisus Hristos şi mai ales în ziua Cincize­cimii, prin pogorârea Sa cea minunată asupra Sfinţilor Apostoli. Aşadar, prin pogorârea directă a puterii sfinţitoare a Sfântului Duh asupra Sfinţilor Apostoli, s-a împlinit făgăduinţa Domnului Iisus Hristos, care, după Învierea Sa din morţi, le-a poruncit să nu se depăr­teze de Ierusalim până ce «vor fi îmbrăcaţi cu putere de sus» (Luca XXIV, 49). De bună seamă, în această sfântă sărbătoare a Rusaliilor este potrivit să cunoaştem şi noi, creştinii de astăzi, mai întîi evenimentul coborârii Sfântului Duh şi apoi semnificaţia lui pentru întreaga noastră viaţă creştină.

Profesor, Vasile GOGONEA

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *