Curiozitățile bucătăriei japoneze. Din gândurile unui tânăr imigrant român ( VI )

“Orezarii” este un termen peiorativ pe care unii îl folosesc pentru a face referire la asiatici în general, inclusiv la japonezi. Orezul nu este însă mâncarea de bază a asiaticilor sau a japonezilor, ci doar una dintre ele. Fiecare masă la japonezi nu este nelipsită de orez, așa cum cam este la români pâinea. Japonezii au de ales din cel puțin patru feluri diferite de mâncare de bază: orez, soba, udon, (ramen, somen) sau pâine. Dimineața, tinerii japonezi preferă pâinea, însă ei numesc “pâine” orice variație de panificație. Pâinea simplă japoneză este foarte moale, coaja nu are crustă și mulți japonezi o aruncă, iar gustul este ceva mai dulce decât pâinea românească. Supa tradițională este miso galbenă, făcută din boabe de soia fermentate cu orz. La japonezi nu există “felul unu, felul doi și desert”. Mâncărurile se pun toate de la început pe masă și “felurile” sunt mici și multe, iar desertul e un fruct sau deloc. Mamele japoneze pregătesc pentru copii pachete cu ornamente care mai de care și culori atractive, meniu variat din care rar lipsește onigiri (triunghiul/bila de orez).

Japonezii iubesc orezul și nu degeaba. Orezul japonez este foarte bun, nu este moale, dar este lipicios, atât cât boabele să se lege unele de altele. Nivelul de amiloză este redus iar cel de amilopectină este ridicat în compoziția amidonului orezului japonez. Probabil că celebritatea bucătăriei japoneze se datorează în mare parte tocmai acestei proprietăți lipicioase a orezului japonez. Dacă știți ceva despre Japonia, probabil că știți și de sushi. Însă mulți străini nu știu că japonezii nu manancă sushi decât ocazional și de la restaurant. Japonezii nu prepară sushi în casele lor, iar bucătarii profesioniști care îl prepară trebuie să fie bărbați. Motivul șocant adesea invocat este acela că, din cauza ciclului menstrual, femeile au o instabilitate în simțuri, inclusiv cel al gustului. Un alt motiv este că temperatura corporală a femeilor ar fi mai ridicată decât cea a bărbaților.

Japonezii mănâncă orezul în fel de fel de combinații cu pește, carne, legume. Peștele crud este esențial pentru sushi și deci trebuie să fie un pește foarte proaspăt. Peștii preferați ai japonezilor sunt: shishamo, bonito (un fel de scrumbie), țiparul, maguro (un fel de știucă răpitoare) și somonul. În general japonezii nu mănâncă pești de ape stătătoare. Bețele cu care mănâncă japonezii sunt niște ustensile foarte utile pentru a mânca pește. Soba și udon arată ca niște tăiței, soba este făcută din făină de hrișcă, iar udon din făină de grâu. Și soba și udon se fierb ca pastele și se mănancă în fel de fel de combinații, de obicei calde iarna și reci vara. Japonezii mănânca soba sau udon într-un mod zgomotos și susțin că este în tradiția lor să mănânce așa, altfel nu „sună” delicios. Cuvântul „delicios” (oishii) este nelipsit de la orice masă, iar cine nu comentează (apreciativ) despre ceea ce mănâncă este suspect de maniere proaste.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *