Cum învață elevii japonezi. Din gândurile unui tânăr imigrant român ( VIII )

Sunt multe lucruri uimitoare de spus despre educația japonezilor, însă acest articol, împreună cu precedentul, nu își vor îndeplini scopul dacă cititorul le va privi doar critic, sau ca pe niște ciudățenii. Faptul că Japonia este o țară mult diferită de altele, desigur că înseamnă și că japonezii sunt în multe privințe educați altfel decât alți oameni.

Pentru majoritatea oamenilor de pe glob, este greu de conceput școala fără clopoțel. Japonezii însă nu prea au nevoie de el, pentru ca elevii nu au pauză, decât 15 minute după masa de prânz oferită de școală și servită împreună cu profesorii. În școlile japoneze nu se concepe a se angaja personal pentru curățenie, motivul îl știm din articolul anterior. Repentenția nu există. Elevii trec clasa indiferent de note. Ne-am putea pe drept întreba dacă aceea mai este educație. Argumentul logic este că japonezii nu dau importanță notelor, pentru că notele nu ajută la trecerea examenului de admitere la liceu sau facultate. Majoritatea elevilor rămân la școală după ore până seara, pentru a aprofunda materiile dificile pentru ei, sau pentru a participa la activități suplimentare. Așadar, dacă un elev nu are rezultate bune la școală, dar învață bine după ore, are șanse egale la admitere cu un alt elev cu note foarte bune.

Profesorii nu au doar datoria de a ști ce face elevul în ceea ce privește școala. Elevii primesc jurnale tipizate pe care au obligația de a le completa zilnic, cu detalii foarte precise referitoare la materiile la care sunt teme de făcut, ora de culcare și de trezire, timpul petrecut la studiu, la televizor, la calculator și o descriere a modului în care a decurs ziua. Și dacă imaginea cu jurnalul obligatoriu al elevilor nu este destul de impresionantă, poate că meditația de 10 minute de la sfârșitul fiecărei zi de școală este. Elevii își pun capul pe masă și reflectează asupra a ceea ce au învățat în acea zi, ce vor face seara și în următoarea zi.

Una dintre cele mai robuste filozofii educaționale japoneze este ideea că cel mai eficient mod de a memora ce ai învățat este acela de a învăța pe altcineva. La ora de matematică, de pildă, profesorul dă elevilor o problemă de rezolvat, după care primul elev care o rezolvă se ridică și ia rolul profesorului pentru a ajuta un coleg în dificultate, al doilea elev care a rezolvat problema face la fel, și tot așa.

O trăsătură culturală caracteristică japonezilor este aceea de a se preface că nu știu ceva ce cineva le relatează, chiar daca de fapt știau. Ei fac acest lucru pentru a nu părea lipsiți de modestie, pentru a da satisfacție celui care vrea să impartă cunoștințele sale (indiferent dacă este adult sau copil) și din respect față de procesul de memorare.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *