Conflictul dintre turci și kurzi, pe înțelesul tuturor

Câți nu auzim la TV concepte precum conflictul dintre kurzi și turci, criza Euro, criza ucrainiană, războiul din Siria, partide de extrema dreaptă etc.? Dar, câți înțelegem cu adevărat implicațiile acestor teme? Mi-am propus ca prin intermediul blogului meu să explic, într-un limbaj extrem de accesibil, non-academic, numeroase teme din domeniile care mă pasionează – sociologie, geopolitică, istorie etc. Să începem cu situația kurzilor în Turcia.

PERSPECTIVA KURDĂ

Cine sunt kurzii? Răspunsul este destul de dificil – kurzii sunt un popor, dar care nu beneficiază de un stat propriu, independent. De fapt, nu au avut niciodată un stat, în sensul modern al cuvântului.

Cât de numeroși sunt kurzii? Peste douăzeci de milioane – deci mai mult decât populația României! – împrăștiați pe o regiune. O regiune atât de întinsă, încât vorbesc limbi diferite, chiar cu numeroase subdialecte distincte. Există două limbi kurde standard și mai multe dialecte. Mai mult, nu există nici măcar o unitate religioasă a kurzilor. Cei mai mulți sunt musulmani – suniți (majoritatea) și șiiți (minoritari), câțiva creștini și câțiva evrei. Departe de a fi un popor pașnic, conflictele dintre suniții majoritari și șiiții minoritari sunt destul de frecvente, ca și cele dintre musulmani și cele două religii minoritare – evrei și creștini.

Ce au kurzii în comun? Păi toți sunt urmașii aceluiași grup etnic. Devenind parte a Imperiului Otoman, strămoșii kurzilor au luptat relativ de timpuriu, spre deosebire de alte popoare, pentru a-și obține autonomia și independența. Nu le-au obținut, evident, niciodată. După Primul Război Mondial, odată cu prăbușirea Imperiului Otoman, au apărut numeroase state – Irak, Iran etc.

Kurzii au fost dispersați pe teritoriul mai multor țări:

– 5, 7 milioane în Iran,

– 4 milioane în Irak,

– 1 milion în Siria,

– 400.000 în Armenia,

– 13 milioane în Turcia.

Așadar, cei mai mulți kurzi au rămas pe teritoriul Turciei postotomane.

Care a fost situația kurzilor după prăbușirea Imperiului Otoman?

Doar în Irak au reușit să primească autonomie (evident, nu și independență) și un Parlament propriu. Situația kurzilor din Turcia a fost deosebit de critică. Chiar de la formarea statului turc (1923) a început o politică agresivă de asimilare a populației kurde – adică de integrare în populația autohtonă, fără a li se acorda drepturi speciale sau măcar a li se recunoaște specificul etnic.

Kuzii au încercat să se opună politicii asimilaționiste, însă fără succes:

  • au fost izolați din punct de vedere economic,
  • în regiunile kurde nu s-a făcut nicio investiție, guvernul refuzând alocarea de fonduri pentru această zonă,
  • li s-a refuzat dreptul la o televiziune în limba kurdă,
  • li s-a refuzat dreptul la autonomie teritorială și la un Parlament propriu,
  • li s-a interzis utilizarea limbilor kurde în contexte oficiale,
  • nu s-au luat măsuri pentru combaterea sărăciei, respectiv a șomajului (care în anumite orașe depășește cu mult 60%),
  • nu s-a investit în infrastructură,
  • spre deosebire de cetățenii din alte regiuni, kurzilor nu li s-au acordat ajutoare sociale,
  • multă vreme nu au avut nicio reprezentare în Parlamentul turc. La momentul actual beneficiază de reprezentarea unui partid minoritar moderat (HDP), dar care nu a reușit să obțină vreo rezolvare a situației kurzilor, reprezentarea fiind mai mult una formală,
  • kurzii au denunțat periodic atacuri armate ale autorităților turce în orașele lor, orice tentativă de protest fiind reprimată cu agresivitate de trupele guvernamentale.

PERSPECTIVA TURCĂ

Care este poziția Turciei?

Kurzii sunt, conform poziției oficiale a Turciei, cetățeni turci recunoscuți ca atare, drept urmare beneficiază de aceleași drepturi ca toți cetățenii. Nu le este permis să aibă o limbă proprie, un teritoriu propriu, să își dezvolte o ordine instituțională paralelă. Conform autorităților turce, kurzii încalcă sistematic legislația în vigoare, astfel justificându-se și intervenția trupelor de ordine în regiunile ocupate de aceștia. Mai mult, kurzii ar încerca să destabilizeze statalitatea Turciei.

La ce forme organizaționale au apelat kurzii?

Prima formă organizată de rezistență a luat naștere în 1925, din  1978 devenind Partidul Muncitorilor Kurzi (PKK). Partidul nu doar că nu este recunoscut ca atare de autoritățile turce, dar este considerat o organizație teroristă deosebit de periculoasă. Mai mult, inclusiv Uniunea Europeană a încadrat PKK-ul în categoria organizațiilor teroriste. Conform statisticilor oficiale oferite de guvernul de la Ankara, PKK se face responsabil de uciderea a peste patruzeci de mii de turci. În fond, scopul de a-și forma propriul stat este unul asumat de organizația menționată. Poziția guvernului de la Ankara a fost clară – noi nu negociem cu teroriștii. Primul președinte turc care a recunoscut că există o așa-numită problemă kurdă a fost Erdogan (în 2003 și 2004). Acesta a făcut o diferențiere clară între celula teroristă PKK și marea masă de kurzi. De asemenea, în aceeași perioadă a demarat un program pentru dezvoltarea regiunii kurde. Din 2009 s-a oferit chiar licență de emisie unei televiziuni într-una din limbile kurde. La scurt timp au existat și primele negocieri între reprezentanții PKK (retrași între timp în Irak) și autoritățile turce. Conflictul părea, așadar, să se soluționeze.

Ce a determinat escaladarea conflictului?

Toate bune și frumoase, până ce a izbucnit războiul în Siria și concomitent consacrarea organizației teroriste Statul Islamic. Împotriva ISIS luptă în Irak și Siria numeroși kurzi. Guvernul turc insinuează, însă, că acești kurzi ar fi extrem de apropiați, ba chiar membri ai organizației PKK. Aceștia ar cere armament ca să lupte împotriva ISIS, dar, de fapt, acest armament ar fi folosit ca să provoace atacuri în Turcia. Cel puțin aceasta este teoria oficială a guvernului turc. Pe de altă parte, kurzii îi acuză pe turci că susțin Statul Islamic pentru a lupta împotriva lor.

Toate aceste conflicte au dus la o pierdere reciprocă a încrederii și la deteriorarea relațiilor turco-kurde. În plus, guvernul turc susține că numeroși soldați au fost uciși de kurzi pe teritoriul Turciei, chiar cu arme pe care le primiseră ca să lupte împotriva ISIS.

Cum a răspuns Turcia? Atacând regiunea kurdă din Turcia. Cam acesta este stadiul actual al conflictului.

OPINIE

Cred că de vină pentru ceea ce se întâmplă este, în primul rând, Turcia. Și asta din pricina politicilor abuzive promovate de autoritățile turce vreme de optzeci de ani, care au dus inevitabil la acumularea de ură și frustrări din partea etnicilor kurzi. În același timp, nu îi putem percepe pe kurzi drept niște victime inofensive. Terorismul nu este niciodată o soluție, iar atentatele periodice la stabilitatea și integritatea statală a Turciei au fost cât se poate de vădite. Așadar, este extrem de greu să dăm vina doar pe unii sau pe alții.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *