Cetatea Băniei se ridică în picioare pentru asistența socială. Interviu cu domnul prof. univ. dr. Doru Buzducea, decanul Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București

 

În data de 28.02.2018, CNASR ridică Cetatea Băniei în picioare pentru asistența socială. Mai multe detalii despre acest eveniment, precum și despre implicațiile și provocările meseriei de asistent social, vom afla chiar de la domnul profesor Doru Buzducea, președintele Colegiului Național al Asistenților Sociali din România (CNASR), și decan al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București

V-ați dedicat, pe parcursul carierei dumneavoastră, promovării profesiei de asistent social. Ce v-a motivat să acționați cu atâta determinare și pasiune în această direcție și ce piedici ați întâmpinat în acest demers?

Mă onorează și vă mulțumesc pentru oportunitatea ce mi-o acordați de a mă adresa oltenilor din Cetatea Băniei prin intermediul dvs. si al Monitorului de Oltenia. Așa cum spune titlul albumului pe care l-am coordonat, cu poveștile de viață ale colegilor mei asistenți sociali care au reușit în viață și profesie, pentru mine asistența socială reprezintă o chemare, o misiune, un destin. M-am implicat, cu determinare și pasiune, așa cum spuneți și vă mulțumesc pentru documentare și pentru întrebările inspirate pe care mi le adresați, pentru a ridica prestigiul statutului profesional al asistenților sociali dar și pentru a da notorietate domeniului asistenței sociale, un domeniu aflat la ora actuală în plin de proces de afirmare la nivel național. Nu de unul singur, ci împreună cu echipele de la CNASR, de la Facultatea pe care o reprezint, cu sprijinul prietenilor și susținătorilor noștri. Acesta este și scopul suprem al campaniei noastre: promovarea și valorizare profesiei de asistent social. Dar, nu construim pe nimic, ci pe „zestrea” moștenită de la înaintașii noștri, și mă gândesc atât la profesorii și liderii care au pus umărul la reconstrucția sistemului de asistență socială după ‘90, dar mai cu seamă la moștenirea istorică transmisă de Școala Sociologică de la București condusă de profesorul Dimitrie Gusti. La Dvs., la Universitatea din Craiova există un colectiv profesionist condus de către profesorul Dumitru Otovescu, care a dus mai departe pasiunea pentru studiile monografice. Ca să revin la întrebare, căci nu doresc să ocolesc răspunsul, este vorba de o motivație și de o necesitate existențială ce a îmbrăcat această formă de manifestare, de a ridica o țară întreagă în picioare pentru asistența socială, o necesitate pe măsura anvergurii campaniei noastre. Despre piedici nu doresc să vorbesc, mai ales că lucrurile se leagă de la sine în acest demers de a conecta emoțional comunitățile locale la nevoile breslei asistenților sociali.

Cum este percepută meseria de asistent social pe teren, la nivelul simțului comun, și ce implică aceasta în realitate?

La începuturile cariei mele am lucrat ca asistent social la o fundație, în cadrul unui spital, am mers pe teren, mi-am format aceste deprinderi de a asculta și de a comunica cu oamenii care se confruntă cu diverse pierderi și suferințe, iar la nivel local nevoia angajării asistenților sociali este mai mult decât evidentă. Asistentul social este profesionistul care deschide lacăte și uși fermecate ale inimilor dar mai ales ale instituțiilor statului, este cel care poate face diferența în orice circumstanță, este cel care realizează conexiuni, strategii și cel care oferă sprijin concret celor care au nevoie de extraordinar în viețile lor.

Prin ce se justifică nevoia de asistență socială în România anului 2018?

Prin problemele sociale existente la nivel comunitar, prin faptul că trăim într-o societate imperfectă, prin faptul că nevoia de asistență socială se regăsește în orice tip de societate indiferent de gradul de dezvoltare. Desigur, vă pot oferi și date statistice referitoare la problemele sociale din țară, dar nu voi spune nimic nou referitor la rata sărăciei, la rata abandonului școlar, la numărul ridicat al cazurilor de violență domestică sau la dificultățile pe care le întâmpină persoanele cu dizabilități ca să mă refer doar la câteva grupuri sociale care se confruntă cu dificultăți și dezavantaje sociale uneori imense și greu de depășit. Astfel se justifică nevoia de asistență socială și nevoia existenței asistentului social la nivel comunitar, în fiecare primărie de la orașe, orășele, comune și sate. Dacă s-au făcut progrese mari în ceea ce privește dezvoltarea nivelului județean de asistență socială prin serviciile și instituțiile susținute de către Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului, nu același lucru putem să spunem despre nivelul local, despre rețeaua rurală de asistență socială ce lipsește aproape cu desăvârșire. Aceasta este viziunea noastră pe care dorim să o transmitem oficialităților centrale și locale, aceea de a dezvolta rețeaua rurală de asistență socială, acolo de unde provin adevăratele suferințe și drame umane.

Care sunt principalele probleme cu care se confruntă asistenții sociali, și cum ar putea fi acestea soluționate sau, cel puțin, ameliorate?

Salarizarea. Au avut loc creșteri salariale în ultima vreme în anumite sectoare din asistență socială, dar considerăm că la ora actuală munca și efortul unui asistent social nu sunt convertite așa cum se cuvine în valoarea monetară acordată. Apoi discutăm despre faptul că și la ora actuală edilii locali încă mai practică acest obicei nefast de a angaja nu asistenți sociali în cadrul primăriilor locale, ci persoane cu atribuții ceea ce prejudiciază grav imagine profesiei și contribuie la menținerea ratei scăzute de absorbție la comune și sate a asistenților sociali pe piața forței de muncă. Doar 20% primăriile de la nivel național au angajați asistenți sociali absolvenți de studii universitare de specialitate și cu aviz de exercitare a profesiei de asistent social eliberat de către CNASR. O altă problemă întâlnită se referă la slaba dezvoltare a serviciilor de prevenire și suport, a infrastructurii și a logisticii de specialitate la nivel local, de slaba susținere tehnică a intervențiilor asistenților sociali. Toate aceste neajunsuri se răsfrâng în cele din urmă în respectarea statutului nostru profesional, ca să revin la prima întrebare referitoare la motivația demersurilor noastre.

Doljenii pasionați de asistență socială vor avea ocazia și oportunitatea să vă întâlnească personal la finalul lunii următoare. Ce ne puteți dezvălui despre acest eveniment?

Mă bucur nespus de mult pentru faptul că vom poposi la Craiova, acolo unde avem prieteni adevărați și de nădejde susținători, personalități care s-au remarcat nu doar prin profesionalism ci și prin multă omenie și deschidere spre ființa umană. Avem atât de mulți apropiați la Craiova ce ne înconjoară cu prietenia lor încât aș risca să omit pe cineva drag dacă aș deschide o listă a mulțumirilor aici. Faima, orgoliul motivațional, eficiența, capacitatea de organizare și expertiza oltenilor cu greu pot fi egalate. Pe 28 februarie, la Prefectura județului, promitem un eveniment de zile mari pentru Cetatea Băniei. Toate forțele județene s-au pus în mișcare, va fi un eveniment fără precedent în istoria campaniei CNASR. Am un gând de final și o apreciere, dacă îmi permiteți, pentru toți prietenii implicați în organizarea evenimentului, și în mod special pentru doamna Lavinia Bucur, președinta filialei Dolj a CNASR, spunem doar atât: jos pălăria pentru felul în care doljenii gândesc și pregătesc evenimentul.

Vă mulțumesc!

Vă mulțumim și noi pentru amabilitate și pentru deschiderea cu care ați răspuns întrebărilor noastre. Vă dorim mult succes în nobila activitate pe care o desfășurați!

 

Doru Buzducea – Președinte Colegiului Național al Asistenților Sociali din România (CNASR), Decan al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București și promotor al Campaniei „România se ridică în picioare pentru asistența socială”!

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *