CENTENAR 2018.PORTRET: Constantin Rădulescu-Motru: „Este în lumea politicienilor noştri o manie de a considera ţara ca un bun al lor propriu asupra căruia pot face tranzacţii.”

Constantin Rădulescu-Motru (n. 15 februarie, 1868, Butoiești, județul Mehedinți – 6 martie, 1957, București), a fost un filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician și președinte al Academiei Române între 1938 – 1941, personalitate marcantă a României primei jumătăți a secolului XX.

 

 

Între 1880 – 1885, Constantin urmează liceul la Craiova, pe care îl va termina și absolvi la vârsta de 17 ani.

În 1885 se înscrie simultan la Facultatea de Drept și la Facultatea de Litere și Filosofie, ambele din cadrul Universității București.

Cu Titu Maiorescu, care îi este profesor, și care îl remarcă imediat, stabilește legături spirituale puternice și de durată. Frecventează, de asemenea, cursurile profesorilor Constantin Dumitrescu-Iași, Bogdan Petriceicu Hașdeu, V. A. Urechia, Grigore Tocilescu.

În 1888, obține licența în drept cu teza „Despre contracte”, cu mențiunea magna cum laude.

În 1889, trece examenul de licență în filosofie cu lucrarea „Realitatea empirică și condițiile cunoștinței”.

Își continuă studiile în Austria, Germania și Elveția.

Cuvinte celebre:

„Vocaţia se arată atunci când ea este cerută de instinctul de conservare a unui popor; ea este o manifestare a energiei poporului întreg… este o canalizare a energiei poporului, şi, prin canalizare, ea este, în acelaşi timp, o valorificare.”

Vocaţia. Factor hotărâtor în cultura popoarelor (1935)

„Este în lumea politicienilor noştri o manie de a considera ţara ca un bun al lor propriu asupra căruia pot face tranzacţii.”

Revizuiri şi adăugiri 1944, volumul II (1996)

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *