Ce să faci pentru a învăța eficient?

Învățarea este un proces pe cât de banal la prima vedere, pe atât de complex și interesant la o analiză de profunzime. El este, înainte de toate, un proces individual, care ține în mai mare măsură de motivațiile și aptitudinile fiecăruia dintre noi, decât de rețetele uniformizatoare și apriorice pe care ni le pun la dispoziție psihologii. Totuși, anumite efecte psihologice își fac simțită prezența la mai toate persoanele, înainte de o lucrare de control, de un examen sau de o prezentare. În cele ce urmează, vom prezenta principalele etape ale învățării eficiente, după care vom detalia trei dintre efectele amintite anterior.   

 

  1. Etapele învățării eficiente

Cea mai eficientă formă de învățare este, conform specialiștilor, cea structurată, bazată pe respectarea unor etape predefinite. În cadrul acestora, fiecare persoană își poate valorifica propriile abilități. Unele persoane au o memorie vizuală foarte dezvoltate, motiv pentru care operează cu scheme complexe, numai de ei descifrabile, alte persoane au o bună memorie auditivă, preferând să învețe cu voce tare. Unii au nevoie de liniște totală, alții nu pot învăța fără un fundal muzical, unii preferă biblioteca, alții aleg invariabil cafeneaua. Dincolo de toate aceste variabile, cei mai mulți psihologi sunt de părere că învățarea eficientă presupune utilizarea unei scheme standardizate, adaptată, însă, la particularitățile  fiecărei persoane.

  • PREGĂTIREA (printarea cursurilor, delimitarea capitolelor care trebuie învățate, estimarea duratei de timp necesare).

 

  • LECTURA.

În această etapă distingem între două categorii de informații – informații pe care le putem reține fără prea mare efort, prin deducție sau analogie, și informații exacte, care trebuie pur și simplu memorate (definiții, nume, ani, evenimente, formule etc.). Este indicat ca, în această etapă, informațiile exacte să fie colorate cu un marker, pentru a semnala importanța lor. De asemenea, în aceeași etapă trebuie să învățăm structura cursului, răspunzând la câteva întrebări – Care este tema? Câte capitole avem de învățat? Ce subcapitole subsumează fiecare capitol? Ce aspecte particulare tratează fiecare subcapitol? Învățând “scheletul” cursului și distingând între informațiile obiective și cele interpretative avem deja o bază informațională solidă și putem trece la următoarea etapă:

 

  • SINTEZA.

Este vorba, de fapt, de rezumatul cursului. Sinteza trebuie să reproducă “scheletul” cursului

( capitol (I, II, III…), subcapitol (1, 2, 3…) și subtemă (a, b, c…) ) și să redea prioritar informațiile obiective (datele exacte). Trebuie spus că nu întotdeauna cursurile/lecțiile au o asemenea structură. Uneori avem de a face cu un text cursiv, fără o structurare explicită. În acest caz, delimitarea temelor abordate și structurarea materialului pe categorii și subcategorii intră în sarcina elevului/studentului. Întotdeauna, însă, un material structurat va fi mult mai ușor de asimilat decât o masă eterogenă de informații.

Dacă respectivul curs cuprinde mult prea multe date exacte, se vor selecta informațiile cele mai relevante. Relevanța este dată de frecvența cu care apare o anumită informație (repetarea de mai multe ori a numelui unui gânditor reprezintă un indicator al relevanței lui) și de spațiul dedicat respectivei informații (dacă un gânditor apare tangențial, în cadrul unei enumerații, este un indicator clar că nu prezintă o importanță prea mare). Informațiile interpretative (de pildă, argumentele pro sau contra unei idei) vor fi reproduse foarte pe scurt în cadrul sintezei, întrucât pornim de la premisa că fiecare elev/student este capabil să le redea cu propriile cuvinte, chiar dacă nu la standardul limbajului științific utilizat în curs. Sinteza se va repeta de mai multe ori (în gând sau cu voce tare) până ce toate informațiile au fost însușite. Sinteza va fi repetată periodic, deoarece, conform specialiștilor, peste 40% din informație este uitată în primele 50 de minute.

Materialul sintetizat ar trebui să aibă între 20-40% din volumul cursului – ca regulă generală, dacă rezumăm 10 pagini în mai mult de 5 pagini, mai mult ca sigur nu am extras esențialul, pierzându-ne în detalii, iar dacă rezumatul se întinde pe 2-3 pagini, foarte probabil am bagatelizat și hiperschematizat informația. Există și excepții – atunci când conținutul cursului este redundant și nu oferă un conținut informativ real, rezumatul va fi mai scurt, iar dacă volumul de informații cuprins în curs nu își găsește egal decât în pretențiile exagerate ale proferorului, rezumatul va fi mai extins.

 

  • VERIFICAREA

În cazul în care timpul ne permite, putem reproduce sinteza în scris, pentru a verifica ponderea informației asimilate. O altă metodă constă în elaborarea unor întrebări în momentul realizării sintezei, pe baza cărora ne putem evalua cunoștiințele în etapa finală.

 

 

  1. Trei efecte nedorite. Cum le evităm?

 

  1. Efectul Google – Dacă o informație este accesibilă, atunci ea va fi mai greu de asimilat.

 

Mecanismele cognitive puse în funcțiune pentru asimilarea unui volum mare de informații sunt deosebit de complexe. S-a remarcat, de pildă, o tendință a creierului nostru de a asimila exclusiv informațiile pe care le consideră importante. Dar cum evaluează el importanța unei informații? Există două criterii esențiale:

  • asimilarea informației trebuie să fie asociată cu satisfacția. S-a observat că învățarea motivată extrinsec (pentru a primi o recompensă materială) sau intrinsec (pentru a primi recunoașterea colegilor/profesorilor) este asociată cu descărcarea unor molecule de plăcere (dopamină, serotonină etc.), procesul învățării realizându-se mult mai ușor. Dacă învățarea este percepută ca o obligație, neexistând o motivație concretă, creierul va efectua toate demersurile necesare pentru a bloca asimilarea informației.
  • reținem mai ușor informațiile inaccesibile. Dacă repetăm materialul cu sinteza în față, sau dacă știn că putem găsi definiția X la pagina Y, atunci asimilarea informațiilor este îngreunată – creierul apreciază drept inutilă înmagazinarea unor informații imediat accesibile. De aceea, este foarte util să repetăm materialul pe care îl avem de asimilat atunci când ne aflăm în autobuz, în taxi, la masă etc. În aceste situații, creierul va realiza că nu are acces imediat la suportul fizic al informației, și că, în consecință, reținerea ei la nivel mnezic este strict necesară. Atunci când vom redobândi accesul la ea (când ajungem acasă, de pildă), o vom memora aproape instantaneu.

 

  1. Efectul Zeigarnik – Dacă o informație descrie un proces încheiat, atunci ea va fi mai greu de asimilat.

 

Psihologul Bluma Zeigarnik a lansat o ipoteză aparent nesusținută logic și empiric, dar care a fost confirmată de cercetările mai multor psihologi. Conform acestuia, reținem mai ușor informațiile care exprimă realități dinamice și în curs de desfășurare decât realități statice și trecute. Atributele static, încheiat, dinamic, în desfășurare nu sunt, însă, caracteristici obiective, și țin de modul în care este prezentată informația. Există două căi prin care putem evita acest efect:

  • poziționarea propriei persoane în realitatea descrisă. De pildă, în cadrul unei lecții la istorie, ne putem întreba cum am fi acționat noi în locul unui domnitor într-o anumită situație, dacă o decizie militară a fost bună, cum am fi reacționat dacă statul X ar fi încheiat un tratat cu statul Y etc. Așadar, învățarea trebuie să aibă o dimensiune dinamică și empatică.
  • conștientizarea caracterului real al informației. Acesta se referă la conștientizarea faptului că informația pe care o învățăm nu reprezintă o construcție intelectuală vidă, ci corespunde unei realități existente. Conștientizând că învățarea informației corespunde cunoașterii unei noi dimensiuni a realității, la care nu aveam acces anterior, vom crește și dinamicitatea și actualitatea ei, iar învățarea va deveni mai eficientă.

 

  1. Efectul Bartlett – Dacă o informație contrazice o altă informație deja învățată, atunci ea va fi mai greu de asimilat.

 

Psihologul Frederic Bartlett a remarcat dificultatea cu care oamenii își însușesc informațiile ce contravin fie unor informații dobândite anterior în mod voluntar, fie modelelor culturale asimilate pe parcursul socializării. Psihologul amintit a realizat un experiment în care a cerut unui grup de britanici să rețină o poveste din folclorul indian. Toate informațiile care țineau de spirite și forțe supranaturale au fost uitate, deoarece contraveneau convingerilor socializate ale participanților, conform cărora nu există asemenea spirite și entități supranaturale. Efectul se poate evita prin conștientizarea lui și, ca în cazul precedent, prin poziționarea noastră în contextele descrise de informațiile respective.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *