Alegerile locale parțiale – semnificații și particularități.

Alegerile locale parțiale care tocmai s-au încheiat sunt interesante din mai multe puncte de vedere. Mai întâi, ceea ce i-a frapat deopotrivă pe analiști și pe politicieni a fost prezența mult sub așteptări în toate localitățile în care s-a votat. Unii analiști s-au grăbit să afirme că, de fapt, această prezență reprezintă expresia nemulțumirii electoratului față de clasa politică în general, respectiv față de candidații pentru posturile de primar în particular. S-a argumentat, de asemenea, că scorul mai mic decât de obicei obținut de PSD în Craiova, dar și pierderea primăriei din Târgu Jiu, ar demonstra pierderea din popularitate a partidului. Ambele teze sunt, în opinia mea, cel puțin pripite.

Mai întâi, argumentul conform căruia electoratul nu ar fi venit la vot pentru că nu avea cu cine vota este demontat tocmai de varietatea opțiunilor. În Craiova, de exemplu, au candidat opt persoane, fiecare cu viziunea proprie, cu propuneri și idei concrete. Cei dezgustați de clasa politică au putut vota un candidat antisistem, un “salvatorist” înfocat – Adrian Prisnel. Totuși, în ciuda abundenței unor termeni precum “anticorupție” sau “renaștere” în discursurile publice ale candidatului USR, numai 11,63% dintre craioveni au dorit să fie salvați. Victoria PSD-ului în Craiova nu poate fi înțeleasă altfel decât ca o formă de manifestare a unui mod de viață conservator, boem, liniștit, specific oltenilor (și nu numai). Olteanul (și românul, în general) nu vrea nici revoluții iacobine, nici “renașteri” la 4-5 ani. El vrea continuitate. Vrea să vadă că proiectele începute ajung la bun sfârșit, că ceea ce s-a construit anterior nu este distrus în numele unui nou început. Or, pe asta a mizat PSD-ul – ideea de continuitate, care s-a dovedit a fi câștigătoare.

Totuși, cum se face că noul candidat al PSD-ului a obținut de departe mai puține procentaje decât obținuse Olguța Vasilescu la ultimele alegeri? Cred că sunt două cauze posibile. Mai întâi, legea electorală. Campania a fost una anostă, deloc mediatizată la posturile naționale de televiziune, extrem de liniștită, lipsită de orice eveniment notabil și, pe alocuri, de-a dreptul insesizabilă. Legea electorală, așa cum este ea gândită în forma actuală, limitează excesiv de mult capacitățile candidaților de promovare, iar efectul pervers nu poate fi altul decât indiferența electoratului. O a doua cauză pentru scorul mai redus obținut de PSD în comparație cu ultimele alegeri locale vizează profilul candidatului. Dacă Lia Olguța Vasilescu se impunea prin autocontrol, eleganță, spontaneitate, efervescență, feminitate și discursuri pline de substanță, noul candidat al PSD-ului nu beneficiază de imaginea unui lider carismatic, capabil să mobilizeze masele, să suscite un ethos participativ în rândul electoratului. Dimpotrivă, zâmbetul reținut, o anumită indiferență politicoasă și o strategie de campanie mult prea pasivă au constituit minusuri evidente ale candidatului.

La Târgu-Jiu, pierderea fotoliului de primar de Partidul Social Democrat vine pe fondul unui concurs de împrejurări – gafele impardonabile ale fostului primar în ceea ce privește operele lui Brâncuși, discursul dublu al primăriei în raport cu turiștii și cu polițiștii locali, lipsa unor realizări notabile în ultima perioadă, declarațiile lui Victor Ponta, cum că  nu ar fi fost lăsat să candideze etc. Toate acestea au fost foarte inteligent speculate de candidatul Partidului Național Liberal. Mă îndoiesc, totuși, că vorbim despre un vot pentru Partidul Național Liberal. Este, mai degrabă, un vot anomic, un vot anti-PSD. Cu toate acestea, nu cred că rezultatele acestor alegeri se pot aduce drept argument al trendului descendent al PSD: pe de-o parte prezența a fost mult prea scăzută pentru a vorbi despre o minimă reprezentativitate a diferitelor categorii de populație, astfel încât să putem face generalizări tendențiale, iar, pe de altă parte, cu excepția Târgu-Jiului, candidații PSD au obținut rezultate bune și foarte bune.

Am văzut, de asemenea, rezultate făcute pe genunchi ale unor așa-zise case de sondare, care, prin amatorismul de care dau dovadă, sunt descalificante pentru meseria de sociolog. Instrumentarea manipulatorie a sondajelor de opinie, de obicei pe sume de bani importante, reprezintă o atingere gravă a prestigiului meseriei de sociolog, și cred că aceste derapaje ar trebui sancționate pe măsură. Dar… cine să o facă?

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *