78 de ani de la masacrul de la Ip. 157 de români au fost EXECUTAȚI de armata lui Horthy

După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Nord-Vestul Transilvaniei a intrat sub ocupație maghiară. Teritoriul ocupat de horthyști în timpul celui de-al doilea război mondial a rămas în istorie sub numele de Transilvania de Nord și cuprindea nord-vestul regiunii cu același nume, precum și ținuturile secuiești. Un număr de 8 județe din totalul de 23, câte număra Transilvania în perioada interbelică, au fost înstrăinate în întregime, iar alte trei au fost despărțite în două. Astfel, județul Sălaj a fost și el alipit Ungariei, iar la data de 8 septembrie 1940 Armata a II-a a intrat în orașul Zalău. Imediat după ocuparea teritoriului transilvănean, a început seria masacrelor împotriva populației civile românești.

Masacrul din Ip se înscrie în seria masacrelor antiromânești desfășurate pe teritoriul Transilvaniei de Nord în toamna anului 1940. În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 trupe maghiare ce făceau parte din armata de ocupație cantonată în orașul Șimleul Silvaniei, împreună cu localnici maghiari și cu membri ai organizației Straja națiunii („Nemzetőrség”) au ucis 157 de localnici români și un copil înaintea nașterii sale.

  • Ip este o localitate din județul Sălaj, aflată la 45 km de orașul Zalău.
  • După 1983, în comuna Ip a fost ridicat un monument în memoria victimelor pogromului horthyst, iar Armata Română a realizat un film pentru Televiziunea Română. În anul 1995, Ip a fost declarat comună martir. În fiecare an, sătenii îi comemorează pe cei uciși în masacru la monumentul din localitate dedicat acestora.

Sub pretextul răzbunării a doi militari unguri morți într-o explozie în comuna Ip la 7 septembrie 1940, cu ocazia trecerii trupelor prin localitate, locotenentul Vasvári Zoltán din armata horthystă părăsește în ziua de 13 septembrie 1940 localitatea Nușfalău unde se afla cantonat, îndreptându-se cu compania sa spre comuna Ip. Motivarea uciderii celor 157 de localnici este una fictivă, explozia producându-se din cauza unui defect de ambalaj al muniției, dovadă fiind faptul că cei patru români arestați au fost eliberați după aproximativ o lună.

Ceea ce s-a petrecut în acea tragică noapte a fost povestit de puținii supraviețuitori ai masacrului, mare parte dintre ei fiind, la acea vreme, copii. Gavril Butcovan, rămas în viață până în 2010, avea atunci 16 ani. Într-o înregistrare făcută înainte de trecerea lui în neființă, de Direcția Județeană pentru Cultură, bătrânul povestește, prin prisma propriei sale experiențe, ce s-a întâmplat în acea noapte fatidică în localitatea sălăjeană Ip.

„Era ora 11 noaptea când a intrat compania în sat, iar comandantul Vasvári Zoltán a făcut un scenariu: a dat la doi civili două pistoale și le-a spus că atunci când vor vedea că se apropie compania să tragă în aer. Așa au făcut, iar când s-au auzit focurile, comandantul le-a zis soldaților: «Atenție, companie! Valahii trag în voi!» Compania s-a adăpostit și s-a culcat la pământ, iar după câteva secunde le-a ordonat soldaților să se încoloneze și să meargă în curtea școlii, unde erau douăzeci și ceva de cetățeni maghiari, în frunte cu preotul reformat și cu învățătorul. «Ce se va întâmpla dacă Ardealul va fi dat cândva înapoi României?», l-au întrebat ei pe locotenent. «Veți primi replica!», le-a spus el. Cetățenii au spus că nu sunt de acord, așa că locotenentul a spus «Hai să-i executăm pe toți!». Cetățenii s-au ridicat în picioare și au aplaudat”, povestea Gavril Butcovan

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *